Bunicii hiperprotectori pot face mult rău nepoților

Bunicii pot constitui, adeseori, fie o "sursă rea" (hiperprotectivi cu nepoții, le creează multe facilități, multe cadouri sau chiar bani etc.), fie, dimpotrivă, o "soluție bună" și o sursă "prețioasă" de experiență bogată pentru copil. Pentru familiile numeroase, de exemplu, bunicii pot oferi acel "surplus de cămin", care completează mediul familial propriu-zis și în care fiecare dintre copii se bucură de o atenție egală. Lucrurile se complică, însă, atunci când bunicii aleg să fie exagerat de protectori și de îngăduitori cu nepoții, satisfăcându-le toate capriciile, făcându-i să creadă că le este permis orice, ocrotindu-i și apărându-i de pedepsele părinților și atunci când nu ar trebui.

Alintată peste măsură de bunici
Răsfățul permanent din partea bunicilor au transformat-o pe micuța Indra Elenia (patru ani și două luni), într-un "copil - problemă": "Din cauză că este singura lor nepoată, venită pe lume după lungi tratamente, socrii mei greșesc în felul cum se comportă cu fetița. Este și vina mea că le-am permis prea multe, din respect pentru vârsta lor. În toamna trecută, am dus-o la grădiniță, dar n-am lăsat-o decât câteva zile, pentru că era coșmarul copiilor. Educatoarea m-a rugat s-o mai țin acasă, poate se liniștește. Dar chiar și așa, dacă vine vreun copil în vizită, oricând se poate trezi cu un rucsac în cap, încălțările sfâșiate, tras de nas sau de păr etc. Toate astea, din cauză că micuța «prințesă», cum o alintă bunicii, nu suportă să fie pusă la punct de nimeni. De fiecare dată când nu-i convine ceva, aleargă la bunici și li se plânge. Iar reacția socrilor mei mă scoate din minți: «Las’ că-i aranjează pe ei buna și buni, prințesă scumpă!» și tot așa. Cumplit este și faptul că, treptat-treptat, a început să se îndepărteze de noi, părinții ei, pe care ne consideră la fel de răi ca și celelalte persoane cu care intră în legătură și numai pentru că nu-i facem toate poftele. Urlă ca din gură de șarpe când e s-o luăm acasă și, de cele mai multe ori, renunțăm, că se tăvălește pe jos" - ni s-a plâns Loredana V., din Constanța, mama micuței.
Îngrozită că astfel încurajată de bunici, fetița își dezvoltă pe zi ce trece "firea voluntară", devenind impulsivă, revendicativă, obrazni-că față de cei din jur, cititoarea noastră și-ar dori să afle de la un specialist cum poate ieși din această situație delicată, mai ales că la toamnă vrea musai s-o înscrie la o grădiniță.

Copiii sunt foarte sensibili la ceea ce se numește "dublă autoritate", intuind, înainte de a ști cu adevărat, cine deține puterea și cine controlează autoritatea în familie - precizează psihologul Speranța Băcana. Când bunicii încalcă limitele colaborării nor-male cu părinții, acest fapt este resimțit ca o frustrare de către părinte, care simte astfel că pierde controlul în raportul cu propriul copil, nemaiputând să-l influențeze așa cum ar dori.
Deși nu pot fi acuzați de rea credință, bunicii exagerați, hiperprotectori, le pot face nepoților mai mult rău decât bine. Iar acest lucru se întâmplă mai
ales în familiile unde părinții și copiii nu au reușit să-și conștientizeze pe deplin raporturile, bunicii dorind prin nepot (ca un fel de copil ideal) să-și realizeze toate neîmplinirile din relațiile cu propriii copii.

Rolul bunicilor – important în educarea copiilor
Pornind de la această situație, specialistul subliniază că bunicii proiectează și multe idealuri frumoase în nepoții lor; de aceea, rolul lor nu este de neglijat în educarea copiilor. Încercați să discutați mai mult cu socrii dumneavoastră, pentru ca ei să înțeleagă că nu doriți altceva decât să conduceți pe un drum corect, drept, relația cu nepoata lor, fără a eza, cumva, sentimentele lor umane și fără a-i împiedica în vreun fel să-și exercite rolul de bunici. Cu diplomație și tact, determinați-i să vă povestească întâmplări din viața lor activă, care să le reamintească unde au acționat bine și unde nu cu propriul copil, fiți tolerantă cu ei, dar și convingătoare în a le dovedi dragostea pe care o purtați fiului dumnea-voastră și nepotului lor. Ceea ce nu trebuie să se uite nicio clipă este faptul că, în viață, conflictele nu trebuie neapărat evitate, ci învinse.
În ceea ce privește exagerările manifestate în educația copiilor, atât de către părinți, cât și de către bunici, ele ar putea favoriza și viitoarele eșecuri școlare, generatoare de irascibilitate și chiar de agresivitate în raport cu sarcinile școlare, lucruri pe care ar trebui să le aibă în vedere și socrii dumneavoastră, măcar de acum înainte.
Oricâte lucruri s-ar spune, însă, despre acest vast subiect, specialistul concluzionează că familia rămâne, fără îndoială, primul laborator în care sunt puse bazele personalității umane, la fel de important precum școala, mediul de joacă, societatea în ansamblul ei.