"Am demisionat ca prostul, nu mai sunt angajat la noul job!"

Pe fondul crizei, s-ar părea că nu este un episod singular ca un angajat să-și dea demisia de la locul său de muncă, pentru ca apoi, angajatorul cu care a bătut palma pentru un job mai convenabil să dea din colț în colț, refuzând pur și simplu angajarea, sub varii motive. Ce poți face într-o situație atât de ingrată? - este întrebarea la care cititorul nostru, Adrian Vasile, și-ar dori un răspuns.

Puțini știu că între momentul selectării candidatului și cel al angajării, viitorul angajator are obligația de a informa per-soana selectată cu privire la anumite aspecte foarte importante, precum locul muncii, salariul, durata contractului, felul muncii etc. Potrivit avocatului Daniel Cristea, obligația de informare se consideră îndeplinită la data semnării contractului individual de muncă. În situația în care viitorul angajator nu își execută această obligație, persoana selectată în vederea angajării se va putea adresa instanței de judecată pentru a solicita despăgubiri de la angajator. Pentru a reuși, va trebui să dovedească faptul că, prin nerespectarea acestei obligații, a suferit un prejudiciu.
De asemenea, aceeași ar trebui să fie soluția și dacă angajatorul își încalcă nu numai obligația de informare, ci chiar refuză să mai încheie contractul de muncă în formă scrisă cu angajatul selectat anterior. Asta înseamnă că retragerea neașteptată a ofertei de muncă, în situația în care aceasta a fost deja acceptată de candidat, are urmări de natură materială asupra angajatorului, care este obligat de lege să plătească daune.
Pe de altă parte, angajatul ar putea avea șansa de a-și continua activitatea la fostul loc de muncă numai dacă are norocul ca angajatorul să accepte această variantă.