"24 ianuarie - actul de naștere simbolic al unei societăți noi"

162
Semnificația simbolică a alegerii lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 și 24 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei, respectiv al Țării Românești, depășește cu mult importanța reală a momentului. 


24 ianuarie a devenit, neîntrerupt, data care marchează prima unire a Principatelor Române, unirea cea mică. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza și la București, într-o atmosferă efervescentă (cu mii de oameni prezenți în stradă, pentru a se asigura că rezultatul votului Adunării elective va fi același ca în capitala Moldovei), adaugă greutate istorică acestui moment simbolic, greutate care îndreptățește declararea acestei date drept Ziua Unirii Principatelor. 


Strict formal, la 24 ianuarie 1859 s-a proclamat, prin dubla alegere, o uniune personală, care a stârnit reacții vehemente din partea Imperiului Otoman și a celui austriac, ambele considerând această opțiune politică o încălcare a Convenției de la Paris. Aceasta, adoptată în 1858, prevedea o formulă statală mai degrabă federală, decât unitară (doi domni, două guverne, două adunări legislative și doar două instituții comune: Comisia Centrală și Înalta Curte de Justiție și Casație). Aceasta era propunerea statelor europene, învingătoare în Războiul Crimeii (1853-1855). 


Uniunea personală era primul pas pe calea unirii depline, realizată trei ani mai târziu, după îndelungate eforturi diplomatice (inclusiv o vizită a domnitorului Alexandru Ioan Cuza la Constantinopol, în septembrie 1860) și după o îndelungată și tensionată conferință a ambasadorilor Marilor Puteri, tot în capitala sultanilor (septembrie-noiembrie 1861). La 11 decembrie 1861, după emiterea firmanului imperial ce prevedea unirea deplină, domnitorul român a emis o proclamație, la Iași: 


"Români! Unirea este îndeplinită. Naționalitatea Română este întemeiată. Acest fapt măreț, dorit la generațiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante și s-a înscris în datinile Națiunilor. Dumnezeul părinților noștri a fost cu țara, a fost cu noi. El a întărit silințele noastre prin înțelepciunea poporului și a condus Națiunea către un falnic viitor. În zilele de 5 și 24 Ianuarie ați depus toată a voastră încredere în Alesul nației, ați întrunit speranțele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări. Să trăiască România!". 


Alexandru Ioan Cuza sublinia momentul astral al istoriei românilor, nu ocazional, ci ca o continuare a ceea ce s-a început la 5 și 24 ianuarie, la Iași și București. Împreună cu responsabilitatea de a participa, toți, la consolidarea și dezvoltarea tânărului stat. 


Unirea deplină, instituțională, era recunoscută. Primul guvern unic a fost instituit la 22 ianuarie 1859 , iar două zile mai târziu, s-au deschis lucrările primei Adunări legislative a noului stat. Din acest moment, vorbim despre statul român modern unificat instituțional (multe măsuri au fost luate între cele două momente istorice), confruntat cu necesitatea modernizării profunde, prin reforme în toate domeniile. 


În fața noului stat se afla o misiune istorică: modernizarea societății românești și apropierea ei de valorile occidentale. 


Conflicte politice și mari reforme 


Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a urmărit aceste obiective profunde. Perioada 1862-1866 a fost una dintre cele mai intense și mai spectaculoase din istoria românilor în secolul al XIX-lea. Conflicte politice, lovituri de stat, o domnie autoritară către finalul ei, un asasinat politic, dar, în același timp, mari reforme (legea rurală, legea secularizării averilor mânăstirești, legea instrucției publice, codurile civil și penal) sunt mărturii ale unui efort de modernizare fără egal ca amplitudine, într-o perioadă foarte scurtă de timp. 


În fapt, o reluare, la o scară mult mai amplă, de data aceasta cu succes, a programului imaginat de revoluționarii de la 1848, mulți dintre ei (inclusiv Alexandru Ioan Cuza) parte a elitei politice a statului român modern, aproape două decenii mai târziu. 


Orice societate are, în genetica sa istorică, momente precum cel la care ne-am referit. Momente fondatoare, de ruptură cu un trecut mai mult sau mai puțin nebulos. Nici poporul român nu putea face excepție. 


24 ianuarie reprezintă actul de naștere simbolic al unei societăți noi, moderne și momentul de început al unui elan reformator care s-a impus peste toate orgoliile politice, prin efortul neabătut al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. 


Rămân, în conștiința socială, faptele și nu greșelile (pentru a parafraza discursul lui Mihail Kogălniceanu la moartea domnitorului român), fapte care, împreună, reprezintă începutul operei de constituire a României moderne, europene. 


Conf. univ. dr. Emanuel PLOPEANU, 
Decan Facultatea de Istorie
și Științe Politice, 
Univ. "Ovidius" din Constanța


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Miercuri, 24 Ianuarie 2018
Stire din Cetățenești : Suntem datori!
Miercuri, 24 Ianuarie 2018
Stire din Cetățenești : Pușcăria parlamentară
Miercuri, 24 Ianuarie 2018
Stire din Cetățenești : Evenimente dedicate Unirii Principatelor
Miercuri, 24 Ianuarie 2018
Stire din Cetățenești : "Neam unit sau Bucuria de a fi român"
Pagina a fost generata in 1.8631 secunde