Decalajul de protecție socială dintre țările bogate și sărace s-a adâncit în pandemie

În prezent, doar 47% din populația globală este efectiv acoperită de cel puțin o prestație de protecție socială, în timp ce 4,1 miliarde de persoane (53%) nu obțin deloc securitate de venit din sistemul lor național de protecție socială.

Există inegalități regionale semnificative privind protecția socială. Europa și Asia Centrală au cele mai ridicate rate de acoperire, 84% dintre oameni fiind acoperiți de cel puțin un beneficiu. America este, de asemenea, peste media globală, cu 64,3%. Asia și Pacific (44%), statele arabe (40%) și Africa (17,4%) au lacune semnificative de acoperire.

La nivel mondial, marea majoritate a copiilor încă nu au o acoperire eficientă de protecție socială - doar unul din patru copii (26,4%) primește o prestație de protecție socială. Doar 45% dintre femeile cu nou-născuți din întreaga lume primesc o indemnizație de maternitate în numerar. Doar una din trei persoane cu dizabilități severe (33,5%) din întreaga lume beneficiază de o indemnizație de invaliditate. Acoperirea indemnizațiilor de șomaj este chiar mai mică; doar 18,6% dintre lucrătorii șomeri din întreaga lume sunt efectiv acoperiți. Și în timp ce 77,5% dintre persoanele peste vârsta de pensionare primesc o formă de pensie pentru limită de vârstă, există diferențe majore între regiuni, între zonele rurale și urbane și între femei și bărbați.

Cheltuielile guvernamentale pentru protecția socială variază, de asemenea, semnificativ. În medie, țările cheltuiesc 12,8% din produsul intern brut pentru protecție socială (cu excepția sănătății), cu toate acestea, țările cu venituri mari cheltuiesc 16,4%, iar țările cu venituri mici doar 1,1% din PIB-ul lor pentru protecție socială.

Raportul arată că decalajul de finanțare (cheltuielile suplimentare necesare pentru a asigura cel puțin o protecție socială minimă pentru toți) a crescut cu aproximativ 30% de la începutul crizei Covid-19.

Pentru a garanta cel puțin o acoperire de protecție socială de bază, țările cu venituri mici ar trebui să investească 77,9 miliarde de dolari suplimentar pe an, țările cu venituri medii inferioare 362,9 miliarde de dolari suplimentare pe an, iar țările cu venituri medii superioare încă 750,8 miliarde USD pe an.