Marea campioană Lia Manoliu ar fi împlinit, astăzi, 85 de ani

Dacă ar fi trăit, astăzi, campioana olimpică la aruncarea discului, Lia Manoliu, ar fi împlinit venerabila vârstă de 85 de ani. Din păcate, timpul nu iartă pe nimeni.

Născută pe 25 aprilie 1932 la Chișinău, Lia Manoliu a luat prima dată contact cu sportul, în 1945, atunci când s-a inițiat în tainele tenisului de masă. Anii următori, aceasta a practicat voleiul baschetul și tenisul de câmp, la toate aceste discipline fiind un sportiv desâvârșit. Cu echipele de voilei și baschet a devenit campioană națională, la tenis de masă ajungea a treia jucătoare din țară, iar la tenisul de câmp joacă o finală de campionat național pentru junioare.

Sub îndrumarea profesoarei de educație fizică Angela Filip, de la Liceul "Gheorghe Lazăr", începe să practice, în 1947, atletismul. Calitățile fizice au determinat-o să abordeze, după săritura în lungime, proba "aruncărilor": mai întâi aruncarea greutății, apoi, a discului, probă care a consacrat-o în lumea sportului, aproape 25 de ani. În 1949, stabilește primele recorduri naționale de junioare. Până la retragerea sa din activitatea competițională, în 1972, a corectat de zeci de ori recordul național, "urcându-l" de la 41,44 m (1950) până la performanța de 62,06 m, la 13 mai 1972. Campioană națională de 12 ori și campioană balcanică de șapte ori.

Suprema consacrare i-au adus-o Jocurile Olimpice (JO), participând la șase ediții consecutive (între anii 1952 și 1972). La JO de la Helsinki 1952, ocupă locul VI, devenind prima atletă româncă finalistă la o olimpiadă. De la o ediție la alta, performanțele sale la JO îi consolidează statutul de aruncătoare de disc de talie mondială. În această postură a cucerit: la JO de la Melbourne, în 1956 - locul IX; la JO de la Roma, în 1960 - medalia de bronz; la JO de la Tokyo, în 1964 - medalia de bronz; la JO de la Mexico-City, în 1968 - medalia de aur, stabilind un nou record olimpic din prima aruncare - 58,32 m; la JO de la Munchen, în 1972 - locul IX. Cele șase participări consecutive la JO au constituit un nou record în lumea atletelor (fapt menționat și în Guiness Book of Records). 

După retragerea din arena mondială ca sportivă de performanță, uriașul său prestigiu și calitățile intelectuale și morale au impus alegerea sa, în 1973, ca vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român (COR). În 1990, a fost aleasă președinte al acestui for, funcție deținută până la 9 ianuarie 1998. Ca persoană oficială, a participat la toate edițiile JO până în 1996 (cu excepția anului 1984). 

A fost răsplătită cu distincții românești și internaționale de prestigiu: Trofeul UNESCO "Fair-Play" (1974), Ordinul "Meritul Olimpic" (1975), Trofeul CIO "Femeia în sport" (1990), Trofeul "Centenarul CIO" (1994) ș.a. A activat și în politică, în legislatura 1990-1992 fiind aleasă ca senator în municipiul București pe listele Frontului Salvării Naționale (FSN). Din păcate, Lia Manoliu s-a stins din viață pe 9 ianuarie 1998, la vârsta de 66 de ani.