Trădarea, rana emoțională care duce la dorința de a domina

1085
Trădarea, rana emoțională care duce la dorința de a domina - cherata2-1550267482.jpg

Articole recomandate

Noi, oamenii, suntem ființe insațiabile și copii fiind, dacă nu primim mereu ceea ce avem nevoie și, mai ales, la intensitatea la care ne dorim, ajungem să dezvoltăm anumite răni emoționale. Dintre cele cinci răni distinse, cărora le corespund cinci măști, se manifestă și rana de trădare prin masca dominatorului.

Trădarea apare în copilărie și se manifestă în relația cu părintele de sex opus, apare atunci când părintele promite ceva și nu se ține de cuvânt sau îi trădează încrederea. Trăiește această trădare, mai ales în relațiile de dragoste.

Aceste persoane au dificultăți în a se relaxa complet. De obicei dețin funcții de conducere, iar în viața de zi cu zi le place să ia inițiativa, dar din dorința de a deține mereu controlul este foarte încordat și stresat, iar când lucrurile nu se desfășoară conform așteptărilor lui, devine repede agresiv. El are cel mai des oscilații de dispoziție, acum este iubitor, ca apoi să creeze o stare de conflict. Își revine repede după boală, caută mereu să anticipeze ceea ce se va întâmpla, este foarte intuitiv, este activ și obsedat de control pentru a nu suferi o trădare. 


Dominatorului îi place să fie punctual și nu tolerează persoanele care întârzie, chiar preferă să ajungă și mai devreme pentru a-și asigura controlul asupra situațiilor. 


Au impresia că pot orice și chiar pot orice pentru că își dau seama că nu mai au ce pierde. Ajung să manipuleze, sunt intoleranți, sceptici și nu-și arată vulnerabilitatea. Ei nu își respectă mereu cuvântul dat, dar se simt trădați când ceilalți nu o fac. Dacă cineva nu are încredere în el, se simte de asemenea trădat.

Ce așteptări are dominatorul

Rana de trădare (dominatorul) este strâns legată de rana de abandon(dependentul). Rana de trădare duce la dezvoltarea unor metode de a prelua controlul asupra celorlalți prin folosirea măștii de dominator (controlant), de frică să nu fie abandonat. Din această cauză persoana controlantă se crede foarte independentă și nu recunoaște că suferă. Comportamentele sale de dominator îl ajută să nu simtă durerea rănii de abandon. Nu realizează că își dublează suferința și nu îi va fi frică doar de abandon, își va dezvolta și frica de a fi trădat.

Astfel, începe prin a simți frica de a fi abandonat și puțin câte puțin începe să se manifeste și rana de trădare. Rana de trădare este prezentă chiar dacă va fi trăită într-o manieră mai subtilă. De exemplu, aceste persoane pot avea dificultăți în a-și păstra o relație stabilă, timp îndelungat. Îl va acuza mereu pe partener pentru tot ce nu funcționează în relație și nu va avea nici încredere în acesta.

Dominatorul are aceleași așteptări ca și dependentul și va fi manipulator într-un fel ascuns, va pretinde partenerului să-i facă pe plac, în caz contrar, va amenința. I se pare normal ca cineva să facă tot posibilul să-i facă pe plac. În schimb, el se va gândi întotdeauna, întâi la el și, îl va acuza de egoism pe celălalt. 
 

Un exemplu concret despre cum se manifestă trădarea și abandonul

într-o relație amoroasă: o persoană care a avut mai multe relații amoroase și mai multe căsătorii și la sfârșitul fiecărei relații își va pune aceeași întrebare: de ce nu găsesc o persoană care să facă față caracterului meu puternic? Ego-ul acestuia vrea să-l facă să creadă că el nu are nicio vină, doar că a întâlnit persoane prea slabe. El trăiește abandon după abandon din cauza măștii sale de dominator, dar crede că nu și-a ales de fiecare dată persoana potrivită, iar el este mult prea puternic pentru a găsi persoana care să-i facă față. Atât timp cât această persoană nu vrea să admită că acele comportamente ale celorlalți parteneri sunt doar oglindirea propriului comportament pe care nu vrea să-l accepte, nu va vindeca rana.

Acceptarea, schimbarea lucrurilor în bine

Când dominatorul își va da dreptul să fie vulnerabil și își va accepta slăbiciunile proprii, atunci va avea compasiune și înțelegere și pentru slăbiciunile celorlalți. Doar prin acceptare ne putem transforma și putem schimba lucrurile în bine.

Să nu uităm că prima persoană care decide să acționeze și să facă primul pas spre o împăcare este cea mai inteligentă, pentru că are capacitatea să conștientizeze că fericirea este mai importantă decât orice teamă sau orgoliu.

Oricât de dureroasă ar fi lupta interioară, atunci când conștientizăm ce ni se întâmplă, nimic nu se va schimba dacă nu adoptăm atitudini diferite și comportament diferit. Abia atunci când vom experimenta atitudini noi, ne vom da seama care este cea mai bună cale de urmat. Exact ca un șoarece care se plimbă pe acea roată și cu cât aleargă mai tare, roata se învârte și mai tare, trebuie voință și curaj pentru a sări de pe roată și lucrurile se schimbă. 


Să fim conștienți mereu că toate rănile noastre există pentru a ne atenționa că ceilalți ne fac să suferim din cauza faptului faptului că și noi îi facem pe ceilalți să sufere și la fel și pe noi înșine, iar acest lucru nu poate fi acceptat de către ego.

Este păcat să perpetuăm același tipar, atât timp cât acel mod aduce suferință timp îndelungat. Așteptăm de multe ori să atingem pragul maxim de suferință și abia atunci luăm atitudine și ne urmăm inima și nu mintea.


Lise Bourbeau dădea un exemplu: să încercăm să ne imaginăm că întregul corp ne este plin cu bășici mari (vechile credințe). Nu am putea să ne simțim bine în fața noastră și a altora și am căuta cu orice preț să scăpăm de ele pentru a ne simți mai bine cu noi înșine și cu ceilalți. Același lucru se întâmplă și cu sufletul nostru, care știe că nu este normal să fie invadat de credințe mentale vechi, care îl împiedică să se întoarcă la adevărata iubire, la pacea spirituală.

Cherața



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 0.6689 secunde