Terapie cu trambulină și hamace. Sau ce înseamnă "integrare senzorială"!

1103

Articole de la același autor

Trambulină, hamace, mingi și trasee colorate, pe care unii copii le privesc cu teamă, în vreme ce amicii lor abia așteaptă să le ia cu asalt! La prima vedere ai crede că te afli într-o sală de sport, combinată cu un loc de joacă. De fapt, este o cameră de integrare senzorială – un loc special unde joaca, sportul, masajul se combină cu tehnicile de terapie pentru a-i ajuta pe copiii și tinerii cu patologii neuro-psihiatrice.

Încăperea aflată în incinta Asociației Autism "Cezar Nicolae" SUITA răsună de exclamațiile copiilor. În vreme ce unii abia așteaptă să fie legănați în hamacele pe care le agață cu mânuțele lor, sub atenta supraveghere și însoțiți de zâmbetele terapeuților, alții se codesc și se împotrivesc când vine vorba de mișcare sau de exercițiile la saltea. Aici este spațiul unde specialiștii Asociației SUITA vin în sprijinul copiilor cu patologii neuro-psihiatrice din județul Constanța: micuți și tineri cu autism, copilași născuți prematur, cu diverse forme de retard, diagnosticați cu ADHD sau sindrom Down etc. Aici se desfășoară terapia de integrare senzorială, un concept relativ nou în cabinetele de specialitate din Constanța.

"Prin terapia de integrare senzorială încercăm să îmbunătățim capacitatea creierului să proceseze informațiile primare pe care le primește din mediu. Cu toții știm de simțurile pe care le avem: văz, auz, miros, gust etc. Acestea sunt simțuri superioare. Noi, ca și ființe, avem trei sisteme senzoriale de bază, ce se formează încă din viața intrauterină: sistemul senzorial tactil, sistemul vestibular (responsabil cu echilibrul, poziția corpului, felul în care ținem capul) și cel proprioceptiv, care ne transmite informații despre corpul nostru, în timp și spațiu. De exemplu, conștientizăm când stăm în picioare, când stăm așezați pe scaun. Un copil cu desincronizări pe sistemul proprioceptiv nu va simți contactul cu solul, cu scaunul. Tocmai de aceea, va avea mereu tendința să privească: spre scaun, atunci când stă așezat, nu va putea să urce scările fără să-și privească picioarele.

Desincronizarea senzorială presupune că creierului îi lipsesc o parte din informațiile necesare pentru a forma o imagine de ansamblu. Este, de exemplu, cazul copiilor care atunci când îi atingi din spate sau dintr-o parte, încep să țipe. Ai au o desincronizare senzorială, percep atingerea mai puternic. Dar, dacă te apropii de același copil din față, desincronizarea este compensată cu simțul văzului și atunci copilul va înțelege că este o atingere și nu se va mai speria", a explicat psihologul clinician Ionuț Ivăncescu câteva dintre aspectele prin care această terapie vine în ajutorul copiilor cu autism, ADHD sau alte patologii.

Semnele existenței unei desincronizări senzoriale în cazul copiilor sau tinerilor cu afectări neuropsihice sunt recunoscute mai ușor în cazul celor hiperactivi. "Țopăie, aleargă, se urcă pe scaune, nu au stare. Sau nu suportă anumite texturi, trebuie să atingă mereu totul. Mai este și cazul celor care nu suportă să se dea în leagăn, în tobogan sau poate nici nu pot să se aplece, pentru a se încălța", a arătat psihologul Ionuț Ivăncescu.

Beneficiile acestei terapii: "Copiii sunt mai atenți la tot ce îi înconjoară!"

"Lucrul" efectiv în camera de integrare senzorială presupune o combinație între sport, joacă și masaj, în funcție de sistemul senzorial care trebuie stimulat sau desensibilizat. Iar rezultatele se observă, atât în ceea ce privește contactul vizual – o problemă în special în cazul copiilor cu autism! – dar și în ceea ce înseamnă modul în care beneficiarii percep lumea care-i înconjoară. "Avem feedback de la părinți că cei mici sunt mult mai prezenți, mai atenți. Avem cazuri în care copiii nu simțeau diferențele de temperatură. Poate că pentru cei care nu se confruntă cu astfel de probleme, nu își dau seama ce înseamnă. Dar cum ar fi să trăim fără să ne dăm seama dacă afară este frig sau cald?!", a explicat psihologul Ionuț Ivăncescu.

"Se recomandă începerea terapiei de integrare senzorială după ce s-a început terapia comportamentală, astfel încât să fie mai redus opoziționismul", a adăugat specialistul.

Odată ajunși în camera specială, copiii sunt dați în hamace, sar în trambulină sau fac exerciții la saltea, totul într-un mediu structurat, astfel încât să fie stimulate ariile de dezvoltare senzorială. "Această terapie este precum un tratament psihologic, pe care îl oferim copiilor pentru a ajunge la un echilibru pe partea senzorială, iar urmările se pot vedea în toate domeniile", a mai precizat Ionuț Ivăncescu.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.4775 secunde