Flota comercială a României, acum 20 de ani Ritz Rom, un coșmar pentru navigatorii de pe „Gheorghieni”

de Ion TIȚA-CĂLIN Marţi, 03 Decembrie 2019 241
În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 


Numele firmei de shipping Ritz Rom este prezent pe „lista neagră” a Federației Internaționale a Transportatorilor (ITF). În raportul din 22 octombrie 1996, referitor la flota română, se arată că această companie, în mod sistematic, nu își plătește echipajele, întârzierile variind între șase și nouă luni. 


Într-o scrisoare adresată Parlamentului, Guvernului, Ministerului Transporturilor și Fondului Proprietății de Stat, Sindicatul Liber al Navigatorilor citează numele lui Ritz Rom printre companiile care au salarii și diurne de străinătate neplătite de șapte - opt luni și face angajări „la negru”. 


La rândul nostru, în mai multe articole, am prezentat necazurile navigatorilor de pe navele „Humulești”, „Dolj”  și „Teiuș”.


În „pana prostului”, la Bosfor 


Nava „Gheorghieni” aparține Navrom, dar a fost dată în exploatarea firmei Ritz Rom. Pe data de 2 aprilie 1996, a plecat din portul Constanța, fiind încărcată cu carbid, laminate și sodă calcinată, pentru Nigeria. Avea numai 10 tone de motorină în tancul de combustibil, așa că la Bosfor a făcut „pana prostului”. 


A fost nevoită să tranziteze strâmtoarea dusă de „nas”, remorcată, ceea ce reprezintă o adevărată rușine pentru orice echipaj. 
În radă, la Bosfor, s-a trecut pe reparații. Motorul și instalațiile provocau numeroase probleme, din cauza lucrului de mântuială făcut în țară. Le reparaseră, chipurile, niște firme private. În fapt, toată reparația s-a redus la demontare, spălare de piese și montare. Nici vorbă de segmentarea motorului, de schimbat cămăși, capete de pistoane, de montat un regulator. Cu mijloacele bordului s-a mai cârpit pe ici-colo și s-a pornit pe apele Mediteranei cu viteza melcului. 


După aprovizionarea cu combustibil și apă în Gibraltar, la Algeciras, nava a ajuns la Dakar, în radă, pe 13 mai 1996. După spusele unora dintre membrii echipajului, nava ar fi intrat în port „pe propriile picioare”, în vreme ce alții afirmă că ar fi fost remorcată de un pescador. Dar aceasta este problema cluburilor de asigurare. 


Pe data de 1 iunie, nava a fost trasă la cheu și a rămas imobilizată. Creditorii firmei Ritz Rom au solicitat reținerea navei pentru plata datoriilor. 


Tratați ca niște milogi 


Am discutat cu o parte dintre cei 11 navigatori care s-au repatriat de pe „Gheorghieni”, pe 19 octombrie. Bucătarul Anton Gheorghe mi-a relatat că nu li s-au plătit salariile în țară, din august. 


„Familiile noastre nu mai au din ce trăi - îmi spune acesta cu durere în glas. În voiaj, mi-au dat doar 443 dolari din cei 3.838 dolari ce mi se cuveneau pentru 202 zile”. 


Motoristului Eugen Trașcă i s-au plătit doar 406 din 3.819 dolari, la care avea dreptul. Ajutorul mecanic Aurel Stuparu povestește că soția sa a fost într-o situație disperată. A fost nevoită să se opereze și a făcut numeroase datorii, căci de la companie nu a primit niciun ban.


„Am fost tratați ca niște milogi, de-a dreptul jignitor - a spus bucătarul Anton Gheorghe. Primii bani ni i-au dat în Senegal, la Dakar, pe 4 iunie. Am primit... 100 de dolari. Peste aproape o lună ne-a dat - atenție! - 5 dolari de căciulă. După câteva zile, alți 5 dolari”. 
Mai apoi, echipajul a fost „gratulat”  în vreo trei rânduri cu diurna pe câte patru zile. 
„Când am ajuns pe aeroport, în Otopeni, nu aveam bani să venim în Constanța. Noroc cu un coleg, un șef mecanic întâlnit pe aeroport, care ne-a plătit un autobuz să ne aducă acasă”, relatează Aurel Stuparu. 


Când cei 11 de pe „Gheorghieni” s-au dus la companie să își ceară drepturile cuvenite pe șapte luni, o contabilă a ieșit în fața ușii și le-a spus: „Nu putem să vă dăm banii decât după alegeri. Banca nu ne dă valuta acum, ca să nu apuce alte drumuri!”. 


Duși de nas de patronul Sisanis 


Oamenii nu au înghițit argumentul electoral și au insistat. Atunci, au fost introduși, câte unul, la patron, la grecul Sisanis. După ce treceau prin două rânduri de bodyguarzi, de după un birou îi întâmpina zâmbetul grecului și... amânarea plății. 
„Râdea și ne spunea: «IŽm sorry!» (Îmi pare rău)”. Acum, oamenii bat zilnic la ușa companiei, sperând să înmoaie inima grecului. 


„Am trecut peste faptul că nu am primit antidot, că mâncarea a fost insuficientă, că lenjeria era ruptă, veche, pătată. Că frigiderele și cambuza nu funcționau, fiind obligați să aruncăm mâncarea stricată peste bord. Dar vrem să fim plătiți!”, afirmă timonierul Cornel Stan și brutarul Gheorghe Lazăr. 


În prezent, cei 11 de pe „Gheorghieni” nu știu ce cale să apuce. Le e frică să apeleze la SLN, la mass-media, la Justiție. Dacă sunt puși pe „lista neagră” a companiilor de navigație pentru curajul de a-și cere drepturile? Dacă se vor trezi că nu îi mai angajează nimeni? (1 noiembrie 1996) 


Taguri

Alte ştiri din sectiunea Social

Ultima oră

Titlurile zilei