Revoluția din 22 Decembrie 1989, îngropată în gunoaie și plină de râpe Străduța din Peninsulă arată mai rău ca înainte de ’89

de Andreea PERHAIȚĂ Luni, 05 Decembrie 2011 1418
Peninsula Constanței este una dintre cele mai frumoase și vechi zone ale României. Străduțele înguste și ponosite adună în ele istoria națională și locală. La fiecare colț, există vestigii care vorbesc despre moșii și strămoșii noștri, despre trecutul orașului. Fiecare clădire are câte o poveste interesantă, de puțini știută și care probabil va rămâne pentru totdeauna între pereții dărăpănați, din cauza dezinteresului autorităților pentru această zonă. De altfel, este de notorietate modul în care Primăria Constanța s-a "implicat" în conservarea celui mai vechi cartier al orașului. "Efortul" a dus la distrugerea a zeci de clădiri de patrimoniu, cu tot cu străzile pe care se află, la apariția unor gropi imense, pline de gunoaie, la îngroparea istoriei. Continuăm, astăzi, periplul nostru în Peninsulă, pașii purtându-ne pe strada Revoluția din 22 Decembrie 1989. Aceasta începe din b-dul Regina Elisabeta, în spatele Catedralei, se intersectează cu strada Remus Opreanu și se termină cu râpa plină cu gunoaie ce dă spre Portul Tomis. Este o străduță îngustă, ce nu se ridică la măreția numelui pe care îl poartă. De-o parte se află blocurile vechi, de cealaltă Arhiepiscopia și câteva case naționalizate. Unde se termină blocurile, vizavi de faimoasele garaje ale Arhiepiscopiei, care, vrem nu vrem, trebuie să recunoaștem că strică peisajul, se află o groapă imensă și un teren viran. Zona este împrejmuită de un gard, plină de bălării, iar în râpă zac aruncate tot felul de gunoaie și resturi din gospodăriile locatarilor din jur. Nici nu trecem bine de prima groapă, când, după o clădire veche, părăsită, cu tencuiala jupuită și geamurile sparte, apare o altă groapă. Și aceasta este înconjurată de gard și servește drept groapă de gunoi. Blocuri pestrițe și clădiri părăsite Mergem ceva mai înainte, cu ochii în pământ, să nu cumva să ne împiedicăm în asfaltul distrus. Ne-am plimba pe trotuar, dacă am avea pe unde, dar ar trebui să facem slalom printre mașinile parcate. Deodată, strada se mai lățește puțin, la intersecția cu strada Remus Opreanu. Aici, clădirile sunt mai noi și mai îngrijite. Sunt blocuri cu apartamente locuite, cu tâmplării și geamuri de toate culorile și formele. Marea, zărită printre gunoaie Dincolo de intersecție, chiar pe colț, este o altă clădire părăsită. În spatele ei se află o curte mare și un imobil bătrân, fără tâmplărie, fără uși, dar păzit strașnic de doi câini vigilenți și o agentă a unei firme de pază. Femeia ne spune că acolo este proprietate privată, a unui domn, pe care îl cheamă… "Remus Opreanu". Am zâmbit și am întrebat încă o dată dacă este casa lui, iar agenta a răspuns sigură pe ea: "Da! Scrie și acolo, după colț!". Într-adevăr, după colț scrie cum se cheamă strada care urcă dinspre Portul Tomis spre Piața Ovidiu: Remus Opreanu, dar este puțin probabil ca primul prefect al județului Constanța, care a și murit în anul 1908, să mai fie proprietar pe acea casă. Vizavi de acest obiectiv bine păzit zac mormane de gunoaie, în spatele cărora se vede în zare Marea Neagră și Portul Tomis. "Este păcat să avem o zonă așa de frumoasă și să ne batem joc de ea. Aici ar trebui să fie amenzi mari pentru cei care lasă clădirile istorice în paragină și pentru cei care aruncă gunoaiele la fiecare colț de stradă. Iar dacă nu poți să-i oprești, să vină gunoierii periodic și să facă curat, nu să lase așa luni în șir!", ne-a spus Maria Pândea, o constănțeancă venită la plimbare pe malul mării.

Taguri

Alte ştiri din sectiunea Social

Ultima oră

Titlurile zilei