Reportaj / Tiruri, izmene, mizerie și "fantomele" de la CET. Constanța-n stare de urgență

de Mircea GHIȚĂ, Sorin MIHALACHE Luni, 06 Aprilie 2020 3513
Constanța, 6 aprilie 2020, în plină pandemie de Covid-19. Stare de urgență, ordonanțe peste ordonanțe, populația îndemânată să stea în casă, în timp ce economia o ia - încet, dar sigur - pe tobogan.

În prima zi a săptămânii, echipa „Cuget Liber” a făcut un tur de oraș, pentru a lua pulsul societății, iar dacă în documentările anterioare am mers în piețe, pe faleza Cazinoului sau în zona centrală, de data aceasta, pașii ne-au dus către o zonă foarte importantă pentru economia Constanței: zona industrială.

Pensionarii, „la datorie”!

La ora 12.30, echipați corespunzător, cu măști, mănuși și pelerină de protecție, am pornit în documentare. În prima fază, am tras cu ochiul în parcarea de la Kaufland, unde, bineînțeles, așa cum se întâmplă în foarte multe zone din Constanța (nu neapărat piețe sau supermarketuri), populația mișună în voie. Cu atât mai mult cu cât se apropia ora 13.00, ora limită în care persoanele cu vârste mai mari de 65 de ani au voie să iasă din casă.

Așadar, pensionari cât vezi cu ochii, cu papornițe doldora, dar fără măști, semn fie că nu pun preț pe protecție, ceea ce denotă inconștiență, fie că nici ei, nici copiii/nepoții lor (care au!) nu au găsit asemenea accesorii obligatorii la magazin. Sau pur și simplu n-au auzit de starea de urgență, ca-n bancul acela cu evreul ținut pitit în pivință 30 de ani de la sfârșitul războiului…

Medeea, ce nume frumos! Dar…

Și am pornit la drum! Pe bulevardul IC Brătianu, se circulă aproape ca-n ianuarie. E activitate, slavă Domnului, și la unitățile alimentare cu livrare la domiciliu, și spălătorii auto, și la vulcanizări. Și nu duceau lipsă de mușterii.

Ajungem la celebra intersecție de la Cora, cedăm multe, multe priorități și, în cele din urmă, cu un zvâc de accelerație, facem stânga și urcăm podul de la Butelii.

„Hai să dăm o raită și prin Medeea, să vedem ce fac oamenii din cartier, dacă respectă regulile carantinei”, spune, curios cum îi șade bine unui reporter de teren, colegul Mircea Ghiță.

Și intrăm în cartier. Străzile sunt goale, locuitorii, în marea lor majoritate persoane în vârstă, fiind „refugiate” după garduri. Pe str. Samuil Micu Klein, în fața porții unei case bătrânești, zărim doar un bărbat între două vârste, care meșterea la motorul unui Logan.

„Cu toți virușii din lume, trebuie musai să-l repar, mâine am de alergat la serviciu”, ne aruncă omul, supărat că-l ținem din treabă.

Câinii, tomberoanele de gunoaie și izmenele întinse pe sârmă la uscat, într-o duhoare de lături, completează tabloul unui cartier ce aduce mai degrabă cu coloniile sud-americane, decât cu un oraș de talie europeană.

Tiruri multe, dar și multă mizerie

Din Medeea până în zona industrială, e doar un singur pas. Facem o „buclă” și ajungem în aria Dobrogea, unde parcarea este full, iar regulile de acces sunt severe (și e bine că-i așa!), apoi ne întoarcem pe Industrială, să vedem care-i situația la fabricile de ulei, bere, BCA și la depozitele de materiale. Semn că economia (încă) funcționează, tirurile circulă fără încetare, din toate sensurile, iar unitățile respective și-au luat măsuri de protecție a personalului, astfel încât procesul de producție să nu fie afectat.

Nu puteam însă să nu remarcăm mizeria din zona respectivă, similară cu cea de pe Interioare. Griul este culoarea predominantă, tocmai pentru a camufla bălăriile, coșmeliile, gardurile căzute, trotuarele distruse, desenele vulgare. Zona industrială are merita un cu totul alt aspect, pe măsura importanței sale pentru economia și bunul trai al Constanței. Poate că, după ce va trece „urgia” coronavirus, autoritățile locale vor pune la punct și un proiect de schimbare la față a zonei industriale.

Bate vântul printre plopi, la CET

Tot o schimbare la față a zonei așteaptă, de ani buni, și locuitorii cartierului CET, următoarea haltă în periplul nostru jurnalistic. În dreptul Sălii Hidrotehnica, locul de leagăn al handbalului feminin constănțean, trecută însă în patrimoniul Universității Maritime, e jale mare. Ce-i drept, lipsesc bețivii din peisaj, pentru că localurile sunt închise, însă tabloul general e dezolant.

Cârciumile în jurul cărora se strângeau cheflii au lacătul pe ușă, vântul bate cu putere printre plopi și e greu, foarte greu să găsești argumente de a te încumeta să pășești pe-acolo. Chiar nu se găsesc soluții pentru a aduce și această zonă în Europa lui 2020?

Nu cu mult timp în urmă, discutam cu proprietarul unuia dintre localurile de acolo. Omul era dispus să investească, să fie primul care să dea tonul modernității, dar avea nevoie de o reglementare a autorității locale, de-un PUZ, de-o regulă de construcție. Pe vreme de pandemie, uită, nene…

XXX

Nu puteam încheia aceste rânduri fără o remarcă vizavi de forțele de ordine. Da, poliția, poliția locală, jandarmeria, toate sunt în stradă. La propriu! În mașini parcate, de cele mai multe ori, pe mijlocul străzii, cu luminile aprinse. Așa, și? Dar, ca și în documentările precedente, n-am zărit nici măcar un singur om al legii care să întrebe de sănătate pe cineva sau să încerce să se facă util într-o intersecție aglomerată. Pentru că sunt intersecții aglomerate! Ce bine că peste tot semafoarele sunt pe galben intermitent… 

Taguri

Alte ştiri din sectiunea Social

Ultima oră

Titlurile zilei