Poveștile epavelor din adâncurile Mării Negre

Unii iubesc marea, alții o respectă. Unii îi văd doar frumusețea verde-albastră, valurile dantelate, alții îi știu tabieturile și secretele. Căci dincolo de apa călduță în care ne scăldăm cu veselie vara, în adâncurile tulburi ale Mării Negre se află sute, mii de povești neștiute și nepurtate de valuri.

De-a lungul celor 70 de kilometri de coastă românească, Marea Neagră ascunde numeroase epave ale unor nave. Unele mai vechi, altele mai moderne, unele știute, altele încă neaflate, toate aceste epave sunt bucăți de istorie. De-a lungul anilor, mulți au încercat să le descopere, iar de vreo doi ani, cercetătorii de la Intitutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină GeoEcoMar Constanța, împreună cu scafandrii de la Respiro Underwater Research Society, au identificat 11 epave pe care le-au inclus în patrimoniul arheologic submarin al țării noastre și care, începând din această vară, vor putea fi "vizitate" de pasionații de scuba-diving. Se pare însă că în adâncuri mai sunt multe nave îngropate în nisip, însă datele nu pot fi făcute publice, după cum spune reprezentantul Institutului GeoEcoMar, Glicherie Caraivan.

Din cele 11 epave, fiecare are o poveste interesantă, care se întrepătrunde cu istoria veche sau mai modernă a țării noastre. Pe ruta epavelor se află atât cargoboturi care aduceau odinioară mărfuri în portul Constanța, dar și nave de război rusești. De la nord la sud, zac pe nisipul Mării Negre cargobot-ul neamț Arkadia, submarinul rusesc Shuka, navele mai noi Paris, Yiu Xin și Sadu, distrugătorul Maskva, cargobotul francez Sophie, nava turcească Medy, nava veche din lemn, Nicholas, iar, la sud, spre zona bulgară, un submarin rusesc încă neidentificat și cargo-ul Maria Bacolitsa.

Tragedii intrate în istorie

La nord de Portul Tomis, spre Capul Midia, la 23 de metri adâncime zace Arkadia, o navă germană de mărfuri, construită în anul 1927. Aceasta s-a scufundat pe 29 aprilie 1943, după ce a lovit o mină din barajul de mine din nordul coastei Constanței. În apropiere de aceasta este și submarinul rusesc Shuka 213. Istoria consemnează despre Shuka faptul că, în timpul celui de-al doilea război mondial, ar fi scufundat, la intrarea în Bosfor, o navă plină cu refugiați evrei care plecau spre Palestina. "A fost atunci o tragedie. Toți cei aflați pe navă au murit, înregistrându-se un singur supraviețuitor, care a decedat recent, în Statele Unite ale Americii. În 1942, Shuka s-a lovit de același baraj de mine ca și Arkadia și s-a scufundat, acum aflându-se la o adâncime de 33 de metri", explică scafandrul Mircea Popa, reprezentantul societății Respiro.

Potrivit acestuia, zona de lângă castel este ruptă, în locul unde a avut loc explozia, dar restul submarinului este intact.

În dreptul Constanței, se află alte trei epave, ceva mai recente. Este vorba despre Paris, You Xin și Sadu, primele două scufundate în aceeași noapte tragică, de 4 ianuarie 1995, după ce s-au lovit de digul de nord. "Acestea se află la doar câteva mile de Portul Tomis și nivelul de pregătire necesar celor care vor să se scufundă la ele este minim. Singura problemă este că zona fiind foarte aproape de dig, în cazul în care marea se montează când scafandrii sunt scufundați, este un hazard, de aceea este de preferat ca barca să fie ceva mai departe de stabilopozi. În rest, epavele sunt spectaculoase și chiar se poate intra în ele", spune Mircea Popa.

Nava Paris, cu pavilion maltez, scufundată pe 4 ianuarie 1995, este ruptă în două. În zona castelului, poate fi penetrată de cei care se scufundă prin mai multe locuri. You Xin a fost unul dintre cele mai mari vapoare scufundate vreodată în Marea Neagră. "Acesta are aproape 200 de metri lungime și epava este întreagă, de aceea, pentru a o putea vedea complet, sunt necesare chiar două, trei scufundări, în partea castelului și în partea dinspre prova. De asemenea, sunt zone unde poate fi penetrată în condiții de siguranță", mai explică specialistul.

Din păcate, în fatidica noapte au pierit toți cei 54 de marinari de pe Paris și You Xin. La doar aproximativ 10 metri de epava lui You Xin este și nava românească Sadu, scufundată în anul 1988, după ce s-a lovit de dig. 15 marinari români și-au găsit atunci sfârșitul.

Scufundări spectaculoase

Ceva mai la sud, se află alte două epave interesante, cea a distrugătorului rusesc Maskva și cea a corgo-ului francez Sophie. Maskva este cea mai mare navă de război scufundată în zona românească a Mării Negre. Aceasta a ajuns pe fundul mării pe 26 iunie 1941 Retrăgându-se după un bombardament asupra Constanței, aceasta a lovit o mină din barajul de mine. "La distrugător se pot face cel puțin două, trei scufundări și este foarte probabil ca în perioada următoare să poată fi identificat și clopotul acestuia. Epava este aproape intactă, aproximativ o treime fiind afectată de explozie. Ea se află la 300 de metri de barajul de mine și se văd foarte bine locurile exploziei. Extrem de impresionante sunt tunurile, care sunt întregi. Din păcate, castelul și zona de comandă sunt îngropate în nisip", povestește Mircea Popa.

La rândul său, Sophie, un cabotier cu aburi, își doarme somnul etern aproape de coastele românești. Acesta este perfect conservat, fiind așezat cu chila pe nisip, ca și cum plutește. "Este posibil ca și Sophie să fi căzut victimă unui din barajele de mine. El s-a scufundat în anul 1921. Interesant este că o farfurie identificată pe epavă, găsită întreagă, a fost recunoscută de producătorul belgian care a realizat-o în anul 1880 și care încă mai există", ne destăinuie reprezentantul Respiro.

În dreptul stațiunii Eforie Sud se află în adâncuri și o navă modernă, scufundată în anul 2010. Toți marinarii au fost salvați la momentul scufundării, însă, recent, doi scafandri comerciali și-au pierdut viața acolo încercând să identifice anumite lucrurile în hala motoarelor epavei. În apropiere este și Nicholas, o navă veche, construită din lemn, în anul 1891 și care prezintă o particularitate, având castelul în partea din spate. "Aceasta și-a început existența în lacurile din nordul Americii, dar a ajuns pe fundul Mării Negre pe 11 noiembrie 1920, din motive necunoscute", dezvăluie Mircea Popa.

Și la mai sud, chiar în apropiere de granița cu Bulgaria, mai sunt știute două epave, cea a unui submarin sovietic clasa M și cea a cargo-ului "Maria Bacolitsa". "Despre submarin încă nu știm sigur care este. Avem doi candidați, dar mai este nevoie de cercetări, eventual să găsim o serie de fabricație, ceva. Știm că a fost construit în anul 1939 și scufundat în 1941, posibil din cauza unei coliziuni cu o mină", precizează Mircea Popa.

"Maria Bacolitsa" are o istorie mai recentă, fiind construit în anul 1962 și scufundat pe 1 martie 1980, din cauze necunoscute. "Avem planurile navei, dar despre cum a eșuat nu se știu multe. S-a petrecut în condiții extrem de ciudate. Marinarii au transmis un SOS, apoi nu s-a mai putut lua legătura cu ei. Nava este ruptă în două, iar distanța dintre cele două bucăți este de aproximativ 500 de metri. Partea din față este împrăștiată, iar în anul 2014, în cadrul proiectului Heras, derulat împreună cu Institutul GeoEcoMar, a fost descoperită și partea din spate. Aceasta este intactă și este foarte interesată, fiind foarte mare. Epava se află la o adâncime de 45 de metri", încheie scafandrul de la Respiro.