Liceeană în America. "Am descoperit că pot să mă descurc oriunde!"

Mulți dintre copiii excepționali ai județului Constanța visează să învețe, la un moment dat, peste hotare. Sunt curtați de instituții de învățământ de top și fac față cu brio oricăror provocări. Raluca Dobre a avut șansa de a face un an de liceu în Statele Unite ale Americii și mărturisește că, deși a fost greu, s-ar mai întoarce acolo, pentru studiile universitare.

Elevă la Liceul "Callatis" din Mangalia, Raluca a câștigat o bursă Flex și a făcut clasa a XI-a într-un liceu din Connecticut. A revenit acasă în vară și acum se pregătește de clasa a XII-a și susținerea examenului de bacalaureat. Spune că nu o mai sperie nimic și că experiența din America i-a fost extrem de benefică atât din punct de vedere al educației școlare, când și al pregătirii sale mentale pentru viitor. Despre cum s-a descurcat la mii de kilometri depărtare de familie, colegi și prieteni, timp de aproape un an de zile, am stat de vorbă cu Raluca, zilele trecute, și i-am urat succes în anul dificil care o așteaptă.

- Ai făcut un an de școală într-un liceu din Statele Unite ale Americii. A fost greu? Cum te-ai adaptat la sistemul lor de învățământ?

Nu aș putea spune că a fost greu, dar cu siguranță a fost un proces de adaptare. Din fericire, am avut un colectiv grozav în școală (un club de business, echipa de baschet și echipa ce ajută cu recuzita în piesa școlii merită menționate) care m-a ajutat foarte mult și m-a susținut. Pentru mine, una dintre marile schimbări a fost trecerea la programul de tip bloc, deoarece am avut patru materii într-un semestru, zi de zi. Asta m-a făcut să mă gândesc foarte serios la ce mă pasionează cu adevărat și ce hobby-uri am, pentru că această condensare mi-a dat niște bătăi de cap. Într-un final, am avut un orar armonios, pentru că am făcut tot ce mi-am dorit, de la chimie și matematică, până la arte culinare și olărit.

- Acum poți să compari un an de liceu în România cu un an de liceu în America. Există diferențe între cele două moduri de a face școală și de a îi pregăti pe tineri pentru viață?

- Cred că România nu pune mereu accentul pe ce este elevul ca om cu propriile lui aptitudini și interese, ci doar o persoană ce trebuie să se plieze pe un sistem rigid, ce nu este croit pentru a ajuta pe toată lumea. În America, având cursuri (alese de fiecare în parte) de 90 de minute, materia este aprofundată mult mai bine și ai ocazia să îmbini cunoștințele tale cu practica, fie că vorbim de chimie, muzică sau informatică. Absențele sau chiar întârzierile sunt tratate foarte serios acolo și pot duce la consecințe destul de grave, așa că înveți mereu să fii punctual și cum să alergi printr-un liceu de 800 de elevi în doar șase minute de pauză. Copiii din America pot începe să conducă încă de la vârsta de 16 ani, deci tot de atunci încep și responsabilitățile, cum ar fi găsirea unui loc de muncă și implicarea mai serioasă în treburile casei, așa-zisul "adulthood", făcându-i să devină responsabili mult mai repede, ceea ce cred că este un plus enorm. Un alt aspect pozitiv al sistemului de învățământ american este procesul de intrare la facultate - examenele lor (SAT sau ACT) se susțin în timpul clasei a XI-a, iar admiterea la facultate este finalizată până la sfârșitul lunii mai, în majoritatea cazurilor. Așa scapă de stres, comparativ cu elevii români, pentru care ultima lună din clasa a XII-a reprezintă de obicei o perioadă "de foc". Și România are plusurile ei, pentru că această programă destul de încărcată m-a ajutat enorm în America, unde toată lumea era surprinsă că știam câte puțin din toate și că mă descurcam în orice situație.

- Ai avut ocazia să locuiești la o familie din America, în statul Connecticut. Cum este viața pe tărâmul făgăduinței?

- Am fost găzduită în Tolland, Connecticut, un orășel de 10.000 de persoane, aproape de coasta de est. Nu pot spune că viața mea s-a schimbat radical, dar am avut parte de niște surprize. Una dintre ele ar fi că transportul în comun nu există, făcând foarte grea deplasarea - dat fiind și avantajul carnetului obținut la 16 ani. Americanii sunt mereu ocupați, "on the go", și este interesant să vezi cum reușesc să facă totul în doar 24 de ore. Și o nouă familie a reprezentat o provocare: având trei frați, patru animale de companie și o creșă care funcționa în casă, înveți multe lucruri despre organizarea timpului și ordinea în lucrurile personale, cât și despre o comunicare cât mai bună cu ceilalți.

- Cum a fost această experiență, un an departe de familie, printre străini, la capătul celălalt al lumii?

- Acest an a fost lung, plin de suișuri și coborâșuri, dar nu regret absolut deloc că am pornit în această călătorie. La început recunosc că era totul mult prea nou și înfricoșător, dar încet, încet lucrurile au devenit obișnuite. Am descoperit că în colțul opus al lumii pot să mă descurc la fel de bine ca acasă, dar numai dacă merg oriunde cu inima deschisă și doritoare de nou, fără să mă tem.

- Ce planuri de viitor ai? Te vei întoarce în America?

- Momentan nu m-am hotărât ce mi-aș dori să fac după ce termin liceul, dar m-ar interesa fie ceva legat de informatică, fie de diplomație. Iau în considerare și varianta de a mă întoarce la studii în America, dar voi vedea pe parcurs cum se așază lucrurile. Cu siguranță mă voi întoarce în America, măcar în vizită.