Flota comercială a României, acum 20 de ani. Pregătiri pentru grevă, pe navele companiei Navrom

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 

Comitetul executiv al Sindicatului Liber al Navigatorilor a transmis, în data de 18 februarie 1998, către toate navele companiei Navrom, următorul mesaj: 

"În data de 10 februarie 1998, a avut loc concilierea de la Direcția Muncii. Unele revendicări din conflict impun o întâlnire între reprezentanții Ministerului Transporturilor, Ministerului Finanțelor, acționariatul companiei Navrom și comitetul executiv al SLN. Întâlnirea a fost stabilită pe 27 februarie 1998. 

În această perioadă, comitetul executiv al SLN întreprinde demersuri directe și prin mass-media la toți factorii de decizie, prezentând situația dramatică și explozivă în care se află navele flotei maritime comerciale, în vederea găsirii unei soluții financiare. 

În paralel, vă solicităm prin fax, telex, Inmarsat, conform Legii 15/1991, mesajele de aderare pentru declanșarea grevei. La bord trebuie să existe procese-verbale cu adeziuni. Așteptăm mesajele dumneavoastră, după care, în caz de nerezolvare a problemelor și dacă vom întruni 50% plus 1 din voturi în favoarea grevei, comitetul executiv al SLN va stabili ziua declanșării, navele și modalitatea de desfășurare". (19 februarie 1998) 

Navigatorii ies în stradă. Urmează greva generală 

Datoriile companiilor de navigație de stat și private față de echipajele românești au depășit, după unele estimări, suma de 5 milioane de dolari. Sute de navigatori bat drumul, zilnic, pe la ușile firmelor de shipping, cu speranța că își vor primi salariile și diurnele restante. Unii marinari nu și-au recuperat banii tocmai din 1994. De luni și ani, marinarii sunt purtați pe drumuri și mințiți, duși cu preșul, umiliți și batjocoriți. 

Cei inițiați în afacerile din subteranele shipping-ului românesc povestesc că organizatorii falimentului flotei naționale și-au pus bine averile dobândite, milioanele de dolari cuvenite echipajelor au ajuns fie în conturi străine, fie s-au transformat în vile somptuoase, în lanțuri de apartamente de închiriat, magazine și limuzine luxoase, trecute pe numele unor rude sau ale soțiilor, de care au divorțat de formă. 

Nu este de mirare că, trași pe sfoară de inițiatorii "Caritas-ului" din flotă și abandonați de autoritățile statului român, navigatorii sunt deciși să înceapă lupta pentru recuperarea drepturilor cuvenite. 

Pe data de 11 martie 1998, la ora 9.30, navigatorii care au activat pe navele CNM Navrom și familiile celor îmbarcați vor participa la un miting de protest, organizat de Sindicatul Liber al Navigatorilor în fața sediului companiei. 

Cu această ocazie, vor fi strânse semnături pentru declanșarea grevei generale. (9 martie 1998) 

Scrisoare deschisă către guvernanții României 

Către: președintele Emil Constantinescu, Guvern, Camera Deputaților și Senatul României, FPS, ministerele Transporturilor și Finanțelor, partidele coaliției guvernamentale și de opoziție, companiile de navigație Navrom, Romline și Petromin, mass-media. 

"1. Protestăm față de situația deosebit de periculoasă în care au fost implicați navigatorii români de la bordul navelor românești, fiindu-le încălcate cele mai elementare drepturi ale omului, prin lipsa hranei minime de supraviețuire, lipsa salariilor în urma muncii de mai bine de doi ani și prin condițiile inumane de muncă și viață pe nave, care nu mai sunt în bună stare de navigabilitate și nu mai oferă condiții de siguranță a navigației - nave din patrimoniul statului român, provenind din societățile comerciale Navrom Constanța și Romline Constanța; 

2. Protestăm față de abandonarea, cu bună știință, a navelor de către statul român, Fondul Proprietății de Stat, companiile de navigație maritimă și unii operatori privați, punându-se în pericol siguranța vieții echipajelor; 

3. Protestăm față de neimplicarea factorilor de decizie economici și politici datorită unor grupuri de interese ce nu iau în calcul rezolvarea problemei flotei maritime comerciale în spiritul legii, ci în interesul propriu; 

4. Protestăm față de încercarea statului român, prin Fondul Proprietății de Stat, de a înșela navigatorii, cetățeni ai acestei țări, prin încercarea de a nu plăti salariile în urma muncii lor pe aceste nave, unde statul român este acționar 98%; 

5. Protestăm față de situația imposibilă în care sunt puse familiile navigatorilor, de a nu fi în stare să-și hrănească copiii;

6. Protestăm față de excluderea partenerului social de la configurarea planului de privatizare și restructurare a Flotei Maritime Comerciale. Privatizarea în shipping nu se poate face fără a scoate navele de sub arest, iar acest lucru nu este posibil fără intervenția promptă a statului român, acum, prin infuzie de capital, nu prin încercări de mușamalizare a datoriilor pentru care, oricum, statul român va plăti mari penalități;

7. Protestăm față de pierderea locurilor de muncă prin disponibilizare, fără un program solid de reconversie socială, marinăria neregăsindu-se în nicio altă meserie echivalentă la uscat; 

8. Protestăm față de tratamentul mai mult decât părtinitor față de operatorii privați, care au avut aceste nave în operare și care se fac vinovați de mari pagube aduse statului și navigatorilor, aceștia nefiind trași la răspundere pentru situația creată, ba, mai mult, ei sunt acum încurajați, de anumiți oameni cu răspundere în stat, să ceară din nou navele în operare. 

Totul are o limită! 

Credem că înțelegerea noastră, a navigatorilor români, a ajuns la limită. Nu cerem decât drepturile noastre din contractele semnate, duse la îndeplinire de navigatori și neonorate de patron - statul român. 

Facem apel, pentru ultima dată, la dumneavoastră, urmând ca, în termen de șase zile, să trimitem această scrisoare deschisă, tradusă în limbi de circulație internațională, către toți șefii statelor europene cu influență și SUA, la Organizația Internațională a Muncii (ILO), Organizația Națiunilor Unite (ONU), Alianța Nord Atlantică (NATO), Uniunea Europeană (UE), către președintele Curții Europene și Tribunalului Internațional de la Haga, precum și către toate țările afiliate la Organizația Internațională a Transportatorilor (ITF), pentru a arăta situația a peste 2.000 marinari români ajunși la disperare și pentru care, în România, nu mai există înțelegere". 

Comitetul Executiv al Sindicatului Liber al Navigatorilor din Flota Maritimă Comercială (10 martie 1998)