Flota comercială a României, acum 20 de ani. Pentru CNM Navrom, drumul spre pierzanie este sigur

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Zeci de creditori ai Companiei de Navigație Navrom au umplut, ieri, 18 decembrie 1998, până la refuz, sala de ședințe a Tribunalului Constanța. Ședința creditorilor a fost, însă, amânată pentru data de 11 ianuarie 1999, din lipsă de procedură. Debitorul Navrom a depus la dosarul cauzei o listă incompletă a creditorilor, astfel încât la ședința de ieri nu s-a putut alege, conform legii, un comitet al creditorilor. 

Potrivit judecătorului sindic Teodora Toma, până la 11 ianuarie 1999, Tribunalul trebuie să desemneze un administrator specialist în management, care să fie neutru (să nu fie un reprezentant al creditorilor sau debitorului). 

CNM Navrom este la începutul procesului de lichidare judiciară, inițiat de Bancorex, creditorul principal, în urmă cu două luni. Compania are un capital social de 284 miliarde lei. Bancorex are de recuperat de la Navrom 22 milioane de dolari. Fondul Proprietății de Stat deține 98 la sută din acțiunile companiei. 

Potrivit declarației directorului general al CNM Navrom, Ionel Chițu, pe lista creditorilor au fost trecute 66 de societăți, pe baza facturilor înregistrate în contabilitatea companiei. Sunt însă mulți creditori care au prestat diferite servicii prin intermediul agenților și nu există facturi în contabilitatea Navrom pentru a putea întocmi o listă completă. 

La înțelegere cu creditorii 

Judecătorul sindic Teodora Toma a pus în discuție, în cadrul ședinței de ieri, 18 decembrie 1998, efectuarea unor expertize pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor ce au dus la neefectuarea plăților. Mai trebuie stabilită natura obligațiilor neonorate și cine sunt eventualii răspunzători de situația în care este Navrom. Tot un expert contabil va trebui să întocmească lista completă a creditorilor. Deși legea prevede ca onorariile experților să fie achitate de debitor, Navrom este în imposibilitatea de a face orice plată. În aceste condiții, trebuie să se cadă la înțelegere cu creditorii că vor să suporte acele cheltuieli. 

Teodora Toma le-a cerut debitorului și creditorului principal să propună, la ședințele următoare, planuri de organizare sau lichidare a companiei Navrom. Acestea pot fi admise de judecătorul sindic doar dacă se face o expertiză care să confirme posibilitatea îndeplinirii planurilor respective.

Ionel Chițu declară că, pentru CNM Navrom, drumul spre pierzanie este sigur, considerând că nu se mai poate face nimic pentru salvarea companiei. (19 decembrie 1998) 

Un paradox al tranziției noastre 

La 28 decembrie 1997, adunarea acționarilor companiei de navigație Petromin decidea încetarea contractului de management al echipei Caraiani - Lucaciu - Stănilă. Tot atunci, statutul societății a fost modificat, înlocuindu-se instituția managerului cu cea a consiliului de administrație. Se părea că toate aceste preparative au menirea de a pune capăt crizei de conducere prelungite cu care se confruntă CNM Petromin de trei luni. 

Așteptările tuturor celor care visau la stabilitatea companiei au fost spulberate de proaspăta decizie a adunării generale a acționarilor. În baza mandatului FPS, în ședința de sâmbătă, 24 ianuarie 1998, AGA a hotărât încetarea mandatului admi¬nistratorului unic interimar, Nicolae Băcilă, numind la conducerea companiei un consiliu de administrație... interimar. Acesta îl are în frunte ca președinte și director general interimar tot pe Nicolae Băcilă. Membrii sunt: Mircea Crețu, Gheorghe Irimia, Dan Chirondojan (reprezentanții FPS) și Ervant Concegulian (din partea SIF Transilvania). 

"Motanul" provizoratului 

Decizia FPS de a înlocui un organ de conducere provizoriu cu un altul tot provizoriu nu are nicio rațiune legală și, cu atât mai puțin, managerială. Se știe că un interimat prelungit dăunează calității hotărârilor și fermității acțiunilor administrative. Singura motivație posibilă ar putea fi aceea că înalții funcționari de la FPS, care fac "cărțile" în flotă, n-au reușit să se pună de acord pe mâna cui să-și lase interesele, că n-au găsit, încă, omul potrivit. De aceea, preferă o conducere interimară la cârma Petromin-ului, pe care să o țină mai bine în frâu, arătându-i, mereu, "motanul" provizoratului. 

Un director general interimar poate fi ușor schimbat la cel mai mic gest de nesupunere. Ceea ce se întâmplă la Petromin nu este un caz singular. FPS a instaurat provizoratul la toate companiile. La un moment dat, a lăsat impresia că ar vrea să înlocuiască interimatul de la Navrom cu un management stabil. Fiindcă Sindicatul Liber al Navigatorilor a dejucat planurile celor care încercau să pro¬pulseze un anumit per¬sonaj la conducerea companiei, concursul de management a fost lăsat baltă și interimatul prelungit. Astfel că, tocmai acum, când se confruntă cu cele mai grele probleme din istoria sa, flota națională este lipsită de puterea deciziei și condamnată să poarte crucea provizoratului. 

Cine are interesul să paralizeze voința directorilor din flotă, ținându-i într-un interimat fără orizont? Cine profită de această situație? La această întrebare ar trebui să ne răspundă Sorin Dimitriu, președintele FPS. 

În aceeași ședință, acționarii Petromin-ului au fixat salariul lui Nicolae Băcilă la 16.875.000 lei. Ținând cont de faptul că, în condițiile noului sistem de impozitare, el nu va lua decât 9.175.000 lei net, rezultă că directorul general este mai prost plătit decât comandanții de navă din cadrul companiei. În ceea ce îi privește pe membrii consiliului de administrație, ei vor primi 20% din salariul tarifar al directorului general. (26 ianuarie 1998)