Flota comercială a României, acum 20 de ani. Managerii Navrom promit marea cu sarea

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 

Ieri, 10 februarie 1996, conflictul colectiv de muncă dintre Sindicatul Liber al Navigatorilor și Compania Navrom a ajuns în faza negocierilor la Direcția Muncii și Protecției Sociale. Delia Greavu, directorul instituției, l-a întâmpinat pe Marius Predescu, directorul general al Navrom, cu întrebarea: "Când plătiți datoria de 8 miliarde de lei, reprezentând contribuția la asigurările sociale de stat?" 

În cursul negocierilor, administrația companiei de navigație s-a arătat deosebit de cooperantă, a declarat Costică Stici, vicepreședintele SLN. Conducerea Navrom s-a angajat: 

- să plătească salariile și diurna de străinătate navigatorilor care au sau au avut contract de îmbarcare semnat de Navrom, banii urmând a fi acordați când vor exista resurse; 

- să informeze și să se consulte cu sindicatul în toate problemele privind restructurarea și privatizarea companiei; 

- să asigure asistența medicală la bordul navelor proprii (acolo unde este cazul) și trusa sanitară tip IMO, obligatorie; 

- să impună firmelor care au luat nave în bare-boat să respecte aceleași condiții sanitare; 

- să asigure condițiile de muncă și viață corespunzătoare pe nave; 

- să respecte contractul colectiv de muncă; 

- să solicite convocarea unei întâlniri între Navrom, SLN, Ministerul Transporturilor și Ministerul de Finanțe, pe data de 27 februarie 1996. 

Conflict de muncă rămas deschis 

În legătură cu restanțele față de echipajele care au lucrat pe navele Navrom și au avut contracte de îmbarcare semnate cu operatorii privați, Marius Predescu a declarat delegației sindicale că Navrom nu poate plăti decât în baza unei sentințe judecătorești. Punctul referitor la schimbarea echipei manageriale a trebuit să fie scos de pe lista revendicărilor, solicitarea fiind împotriva prevederilor Legii conflictelor colective de muncă. Sindicatul și-a menținut, însă, opinia că nu se poate coopera cu directorul general Marius Predescu. 

În urma ședinței de mediere, conflictul de muncă a rămas deschis, părțile urmând să se reîntâlnească pe 3 martie, pentru a constata dacă s-a rezolvat ceva din cele convenite. 

Nimeni nu e profet în țara lui, dar teamă îmi este că, având în vedere criza profundă în care se tot afundă Navrom, vom asista, pe viitor, la escaladarea conflictului. (11 februarie 1996) 

SLN cere intervenția președintelui FPS 

Criza flotei maritime comerciale românești a ajuns într-o fază critică. Fenomenul de îmbătrânire fizică și morală a unui mare număr de nave, reducerea navlurilor la jumătate pe piața internațională, creșterea primelor de asigurare cu 30 - 48%, explozia prețului la combustibil și managementul defectuos au generat o serie de efecte negative în raporturile dintre companiile de navigație și echipaje. 

Nemulțumit de faptul că la firmele de shipping Self Invest Maritime, Socib Maritime, Oscar Pontus, Ritz-Rom, Eram Shipping, Sea Win Master, Tex Oil și Duplex Maritime se înregistrează situații de neplată a salariilor și diurnei de străinătate, lipsa hranei și a apei potabile, a medicamentelor și asistenței sanitare sau chiar a combustibilului, SLN a solicitat o întâlnire cu cei ce răspund de soarta flotei românești. 

La reuniunea organizată pe data de 10 aprilie 1996, la sediul sindicatului, s-au prezentat Ion Cărbunaru - șef serviciu flotă în Ministerul Transporturilor, Laura Măciucă - director FPS Constanța, și Emil Groze - manager general la Romline. Din partea Navrom - armatorul cu cele mai mari și mai grele probleme - nu a fost prezent nimeni, deși întâlnirea s-a desfășurat în clădirea acestei companii. 

În deschiderea reuniunii, Adrian Mihălcioiu, liderul SLN, a prezentat un raport ITF din care rezultă că, în 1995 și 1996, au fost inspectate 276 nave românești, 62% dintre ele fiind reținute de Port State Control pentru încălcarea convențiilor STCW, SOLAS, ILO, care se referă la certificatele de calificare, condițiile de viață de la bord, condițiile de transport al mărfurilor etc. ITF semnalează faptul că pe navele românești s-au înrăutățit condițiile de viață atât de mult, încât s-au înregistrat o serie de decese. 

În raport se evidențiază practica companiilor de navigație românești de a plăti echipajele cu întârziere de 6 - 9 luni și de a da în judecată navigatorii care apelează la justiție, în porturile străine. 

Liderii SLN au solicitat FPS și armatorilor să găsească urgent soluții pentru plata tuturor salariilor și a diurnei de străinătate, în caz contrar - au spus ei - se va ajunge la reținerea navelor în diferite porturi ale lumii și la vânzarea lor pentru a se plăti drepturile cuvenite echipajelor. Conducerea SLN s-a arătat decisă să declanșeze greva generală pentru a obliga FPS să găsească soluții de plată. Liderii de sindicat consideră că o astfel de soluție este preferabilă vânzării navelor și pierderii locurilor de muncă. 

Soluția pe termen lung 

Adrian Mihălcioiu și Aurel Stoica au criticat încălcarea Legii sindicatelor și a prevederilor contractului colectiv de muncă de către Navrom și Romline. Ei au arătat că cele două companii au încheiat contracte de management și bare-boat care nu cuprind nicio clauză cu privire la problemele sociale de pe navă. Mai mult, acestea nu au invitat sindicatul la ședințele consiliilor de administrație și n-au constituit fondul de garanție pentru plata salariilor și diurnei restante. 

Prins la mijloc, Emil Groze s-a arătat total neputincios în soluționarea problemelor ridicate, în vreme ce Laura Măciucă, recent numită în funcția de conducere de la FPS, a precizat că mandatul ei se reduce la rolul de a prezenta o informare despre cele discutate la Constanța. 

Reprezentantul Ministerului Transporturilor a pus punctul pe "i", arătând că s-a ajuns la această situație pentru că, în adunările generale ale acționarilor la companiile de navigație ale statului, nu există niciun specialist din acest minister. El a precizat că soluția pe termen lung pentru rezolvarea crizei este privatizarea navelor, vânzarea lor către firmele care le exploatează. 

În finalul întâlnirii, s-a decis să se organizeze o nouă reuniune, la care să fie invitat președintele FPS, Emil Dima, singurul în măsură să ia o decizie pentru soluționarea problemelor sociale de pe nave. (11 aprilie 1996)