Flota comercială a României, acum 20 de ani. Licitațiile au dat în bâlbâială!

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 

Străinătatea are toate motivele să se îndoiască de seriozitatea guvernanților de la București. Nimeni nu mai crede că actuala putere politică din România se dă în vânt după restructurare și privatizare. Bătaia de joc la care sunt supuși participanții autohtoni și străini la licitațiile pentru vânzarea activelor și pachetelor de acțiuni ale statului demonstrează că acesta mimează privatizarea. Ce exemplu mai bun decât licitația pentru vânzarea a 17 nave ale CNM Navrom am putea da? 

Ieri, 4 martie 1998, în ringul Bursei Maritime și de Mărfuri, trebuia să se desfășoare cea de-a doua etapă a licitației. Un număr de 17 caiete de sarcini fuseseră cumpărate. Câțiva ofertanți se aflau pe poziție, cu banii pregătiți să cumpere navele. 

Mohamad Shafiq, reprezentantul firmei JMR-LLC din Chicago, participa, pentru a două oară, la licitație, exprimându-și opțiunea pentru șase nave. La rândul său, Dan Burcă, directorul general al Companiei Interocean Services București, urma să liciteze pentru o navă. 

Se părea că nimic nu va împiedica desfășurarea licitației în condiții normale. Cu o zi înainte, prin adresa 1/1410 din data de 3 martie 1998, FPS îi comunicase companiei Navrom că totul este OK! Spre stupefacția organizatorilor, cu numai o oră înaintea declanșării licitației, FPS București a anulat ceea ce aprobase cu o zi înainte, anunțând, fără să își motiveze gestul, că licitația se amână pentru data de 18 martie. 

Statul român a făcut-o lată rău! 

La auzul anunțului făcut de Petrică Munteanu, director în cadrul Navrom, Mohamad Shafiq și-a exprimat speranța că ceea ce i s-a tradus nu este adevărat, că este vorba de o glumă. Apoi, convingându-se că totul este aievea, el a întrebat dacă, într-adevăr, statul român dorește să vândă navele. El le-a amintit membrilor comisiei de licitație că a cheltuit circa 100.000 dolari pentru deplasarea sa în România și pentru inspectarea navelor, atenționând că are de gând să își recupereze cheltuielile făcute. 

Nu știm dacă scuzele lui Petrică Munteanu, care, săracul, nu are nicio vină, îi vor domoli indignarea lui Shafiq. Cert este că statul român a mai scrântit-o încă o dată, făcând-o lată rău. Shafiq este hotărât să povestească cum înțeleg românii privatizarea și cât de serioși sunt în afaceri. El și ai lui vor ține minte toată viața această istorie tipic românească. (5 martie 1998) 

Vânzarea navelor vechi va servi întineririi flotei? 

l Interviu cu Stere Samara, managerul companiei Sammarina Shipping & Trading 

- Dle. Stere Samara, cum priviți actuala evoluție a shipping-ului românesc, după ce s-a spart gheața la vânzarea navelor vechi?

- Desigur că vânzarea navelor către sectorul privat sau prin licitație către diverși terți este o măsură benefică. Ea va conduce la crearea de lichidități, care vor permite flotelor de stat să obțină acel mult dorit "balon de oxigen", să rezolve problemele comerciale și sociale deosebite pe care le au în acest moment. Cred că prima măsură ce trebuie luată după această vânzare a navelor este aceea de a se plăti marinarii. Cea de-a doua măsură necesară este deblocarea navelor din aresturi și predarea lor către cumpărători, libere de orice sarcină. Suma obținută prin vânzarea a doar 13 nave de către compania Navrom este insuficientă pentru rezolvarea problemelor majore ale flotei sale. 

- Trecerea navelor vechi din proprietatea statului român în cea a companiilor private autohtone (prin vânzare) nu rezolvă problema înnoirii parcului naval al țării. 

- Într-adevăr, acest aspect este deosebit de important. Un management serios, care dorește să aibă performanțe în viitor, nu poate face afaceri cu nave vechi. Politica firmei noastre este aceea ca, după cumpărarea acestor nave și după reabilitarea lor, să obținem un preț mai bun. Cu lichiditățile create după vânzarea lor ne putem propune să trecem la întinerirea flotei. Aceasta poate însemna: fie procurarea unor nave cu vârsta de 10-15 ani, fie investiții în construcții noi. O companie de navigație care nu își face o strategie pentru construirea de noi nave nu va putea exista în viitor, nu va fi competitivă și eficientă. 

Sectorul privat, tratat precum un copil vitreg 

- De cele mai multe ori, când se vorbește despre flota strategică a României, factorii politici se gândesc numai la flota de stat. Sunteți de acord cu o asemenea reducție? 

- Categoric, nu. Aspectul pe care îl semnalați este real. Noi, companiile private, o simțim pe propria piele și considerăm că este o mare greșeală. Probabil că este o moștenire a unei mentalități vechi, ca sectorul privat să fie tratat ca un copil vitreg. Ministerele, administrația țării trebuie să trateze cu aceeași măsură flota de stat și cea privată. Flota de stat trebuie să acționeze pe principiile economiei de piață. De ce să nu o spunem, flota de stat a fost ajutată de nu știu câte ori, a primit subvenții, cred, de peste 20 milioane de dolari, în schimb, sectorul privat nu a primit niciun ban. Multe din firmele private au demonstrat că se pot descurca și își pot continua activitatea fără aceste ajutoare. Totul are, însă, o limită. Cred că este necesar ca administrația, guvernanții să creeze acel sistem de legi care să-i faciliteze flotei private să investească în construcții noi. 

- Vă referiți la acel proiect de act normativ privind regimul maritim român? 

- Desigur. Și mai am în vedere un aspect, acela ca vânzării de active operate de stat către firme private românești să i se aplice măsura returnării a 60% din preț, pentru investiții în nave noi, în modernizarea lor, în reabilitarea și punerea lor în funcțiune. Numai cu efortul financiar propriu sectorului privat și cu sistemul bancar din România nu se poate întineri flota. Sunt strict necesare asemenea facilități, acordate prin lege de noua guvernare. (1 mai 1998)