Flota comercială a României, acum 20 de ani. Aventuri pe cargoul "Călărași" (V)

240
Flota comercială a României, acum 20 de ani. Aventuri pe cargoul

Articole de la același autor

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. Prezentăm, în ediția de astăzi, cel de-al cincilea episod al serialului dedicat odiseei cargoului "Călărași", o poveste din 1996. 


Surzi la avertismente 


În seara plecării, au fost recepționate informațiile meteo transmise de stația de radio Mauritius. Prognoza nu acoperea regiunea de coastă, ci doar zona de la Sud-Est de Madagascar, aflată departe de ruta navei. Ea anunța o vreme relativ calmă, cu vânt de 15 - 20 noduri (circa 28 - 37 de kilometri pe oră). 


Nava era dotată cu NAVTEX, un aparat de recepție, cu imprimare directă a mesajelor, cuplat la sistemul internațional de transmitere automată, în frecvență medie, a avertizărilor de navigație și furtună, a prognozelor, precum și a informațiilor urgente pentru siguranța vapoarelor. Cu ajutorul lui, navele aflate la până 200 de mile de coastă pot primi gratuit aceste date vitale pentru ele. 


NAVTEX-ul de pe "Călărași" era în stare de funcționare, dar nu avea hârtie. Așa că devenise inutil. Din această cauză, nava era nevoită să recurgă la sistemul de radiotelegrafie într-o zonă de navigație în care acesta nu se prea utiliza, pentru că fusese înlocuit de mijloacele de comunicare prin satelit. 


"Călărași" era practic surd; nu putea auzi avertismentele de furtună pentru că nu avea urechea potrivită pentru ele. 


Neputincioși în furtună 


Relatările ulterioare despre condițiile meteo, în care s-a deplasat cargoul, diferă. Într-un raport al unei case de avocatură referitor la evenimente, se spune că abia în data de 12 iunie, la 11.03, ora locală, s-a recepționat, de la stația de radio Durban, primul avertisment de furtună. Versiunea șefului mecanic este alta: 


- După ce am ieșit în marș, din Maputo, la numai o zi, a început furtuna. Atunci i-am spus comandantului: "Dacă marea este mai agitată de gradul 3 - 4, să ne întoarcem la adăpost, căci motorul nu mai are forță". Comandantul mi-a răspuns: "Ce să fac, bă, vrei să-mi taie Hava banii?".  Am insistat: "Domnule comandant, nu aveți avizul de furtună, dar îl veți primi. Trebuie să-l dea o stație de coastă neapărat! Nu îl dă azi, îl dă mâine!". 


Pentru cei de la bord, pericolul era evident și, în noaptea de 11 spre 12 iunie, timonierul Dănilă Larion a vrut să-și asume răspunderea și să întoarcă nava din drum. Unul dintre ofițeri i-a spus că nu poate lua el o asemenea decizie și că ar trebui să-l trezească pe comandant. Dar nu au făcut-o. 


Abia pe 12 iunie, pe la ora 9.30 - 10, cu puțin înainte de primirea avizului de furtună, comandantul Ionel Mereșescu a dat ordin să se întoarcă nava. 


Ploua puternic încă din seara precedentă, iar vântul se întărise. Punerea cârmei la babord n-a reușit să întoarcă nava cu pupa în vânt, ci să o aducă travers pe valuri. Viteza era de 2,5 - 3 noduri, iar turația motorului, de 130 de rotații pe minut. În cursul acelei zile, alte trei - patru tentative de a întoarce nava au eșuat.
 
Vremea se înrăutățea văzând cu ochii, iar "Călărași" era purtat de vânt, valuri și curenți în derivă. Încerca să țină cursul, dar îi era imposibil. Pentru contracararea devierii, s-a încercat să se pună cârma permanent spre babord, astfel că nava ținea drum de capă cu valul din prova-tribord. 


Pe 12 iunie, la ora 10.30, ora locală, cargoul ajunsese la 7,5 mile de coastă. Odată cu apropierea de ea creștea pericolul eșuării. Până la ora 15, "Călărași" a reușit să refacă ceva din distanță și să se îndepărteze la 10 mile. 


În black-out


În dimineața zilei de 13 iunie, la ora 5, nava avea un ruliu puternic. Se înclina amenințător, când spre un bord, când spre celălalt, cu până la 30 - 40 de grade. 


Comandantul Ionel Mereșescu coborâse în cabină să se odihnească după un cart prelungit, de 9 ore, care se încheiase la 4.40. În acel moment, din cauza mișcării teribile a navei, ușa din baie s-a deschis violent și a spart chiuveta. 


La ora 8, comandantul a revenit pe punte. Motorul funcționa cu 100 - 110 rotații, iar uneori cu 80 de rotații pe minut, dând impresia că s-a oprit. GPS-ul indica o viteză de 0,5 - 0,9 noduri, iar radarul, o distanță de 4,5 mile de țărm. 


Nava avea o înclinație permanentă de 10 grade, semn că lucrurile nu erau în regulă în magaziile cu marfă. Raportul referitor la evenimente avea să treacă prea ușor peste acest amănunt semnificativ. 


Furtuna atinsese gradul 9 - 10 pe scara Beaufort. Vuietul ei i-a împiedicat pe cei de pe puntea de comandă să audă când s-a oprit motorul. 


La ora 8.09, mecanicul I a urcat pe puntea de comandă și l-a informat pe Mereșescu că pompa de ulei se dezamorsase, iar motorul principal nu mai funcționa. 


Comandantul a insistat să fie repornit motorul, căci exista riscul ca nava să fie prinsă între valuri. După 10 - 15 minute, mecanicul a revenit: 


- Domnule comandant, motorul principal nu mai poate fi pornit. Consider că ar trebui să trimitem mesajul de primejdie. 
Echipa din sala mașinilor se străduia să repună pompa de ulei în funcțiune. Pentru a o amorsa, turna uleiul cu găleata în filtrul magnetic de aspirație. Mecanicii au deschis valvele tancurilor cu ulei de rezervă spre colector, pentru a permite curgerea unei tone sau mai mult de lubrifiant în carter; fără niciun rezultat, însă. 
(Va urma) 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Luni, 02 Martie 2020
Stire din Economie : Știri din industriile mării
Pagina a fost generata in 1.2234 secunde