Flota comercială a României, acum 20 de ani. Aventuri pe cargoul "Călărași" (II)

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. Prezentăm, în ediția de astăzi, cel de-al doilea episod al serialului dedicat odiseei cargoului "Călărași", o poveste din 1996. 

La remorcă 

Prin intermediul radiogramelor, Compania Hinmar a fost ținută la curent cu situația de criză în care se afla "Călărași". De la bord i se solicitase angajarea unui remorcher care să ducă nava într-un port de refugiu, pentru că era incapabilă de manevră pe mare calmă, darmite într-un ciclon. În plus, rezervele de motorină se terminaseră, pentru că nu se făcuse bunkerarea în portul Bombay. 

Ce era mai grav în acel moment? Faptul că motorul principal era mort, că din trei Diesel-generatoare mai erau în stare de funcționare doar două, dar și acelea nu aveau combustibil, că tabla punții principale și capacele magaziilor era pline de găuri, prin care pătrundea apa sau faptul că răspunsul primit de la Hinmar era mereu același: "Luați toate măsurile și rezolvați cu mijloacele bordului!"? 

Decizia de a trimite un remorcher în sprijinul cargoului și 10 tone de motorină pentru repornirea generatoarelor de curent electric a fost luată de Asia Express. "Călărași" a intrat în portul Dubai la remorca salvatorului. 

Sacii cu făină au fost descărcați pe barje din lemn, care au plecat spre Iran. Din cauza apei care pătrunsese în magazii, o parte din marfă se degradase. Pentru a nu pierde nimic, patronul lui Asia Express a adus o mașină de cusut la bordul navei. Apoi, a pus echipajul să coasă sacii și să-i umple cu făina compromisă. Marfa recuperată a fost descărcată în port și vândută. 

Între timp, la navă au sosit un superintendent și cinci muncitori din România. Hinmar îi recrutase pentru a repara motorul principal, iar Asia Express urma să achite nota de plată. 

Cu moartea la bord 

Era începutul lunii iulie 1996. Canicula pusese stăpânire peste Dubai. La mijlocul zilei, temperatura urca până la 60 de grade Celsius, iar noaptea cobora doar până la 52 de grade. Viața pe navă era un calvar. Instalațiile de aer condiționat din cabine și din sala mașinilor nu funcționau. Aerul încins ardea căile respiratorii. Nici măcar nu se putea face duș la bord, căci apa din tancuri era fierbinte. Oamenii se chinuiau la muncă, iar în orele de repaos nu se puteau odihni. Dormeau cu toții pe jos, în careu. Era singura încăpere cu aer condiționat. 

Atunci a fost schimbată o parte a echipajului. Au fost repatriați doar cei ce împliniseră opt luni și jumătate de voiaj. Noii sosiți și-au început munca la bord din primele ore, înainte de a se acomoda cu temperaturile din Dubai și cu condițiile de pe navă. 

Printre cei veniți, se număra și motoristul Gheorghe Popa. Într-una din zile, în timp ce căra cu găleata, pe scări, șlamul de la baleiaj, omul a suferit un atac de cord. Temperatura ridicată, gazele degajate de produsele petroliere, lipsa aerului condiționat și efortul fizic ridicat l-au doborât. A fost preluat de o ambulanță, dar nu a mai avut nicio șansă. Când mașina a ajuns la spital, românul era mort. 

Cazul nu a interesat pe nimeni. Autoritățile locale, dar mai ales cele române nu au făcut nicio investigație. Nu s-au interesat în ce condiții a decedat Gheorghe Popa și niciunuia dintre membrii echipajului nu i s-a cerut vreo declarație. Oho, câte ar fi avut de spus, dacă i-ar fi întrebat cineva! Murise un marinar român, viețile colegilor lui erau în permanență amenințate, dar Patriei puțin îi păsa! 

Lucrările la motorul principal au fost de cârpăceală. Cei cinci muncitori fuseseră aduși fără materiale, fără piese de schimb, fără scule. Au lucrat cu ce au găsit la bord și n-au făcut altceva decât să schimbe piesele uzate între ele. Cu chiu, cu vai, motorul a fost făcut să pornească, dar starea lui nu era cu nimic mai bună decât înainte. 

Mesajele disperării 

O vreme nu s-a mai auzit nimic despre "Călărași". Unii au crezut că necazurile navei și ale echipajului luaseră sfârșit. Dacă n-ar fi fost mesajele primite de Sindicatul Liber al Navigatorilor, cei din țară ar fi trăit cu această iluzie. 

"Sunt îmbarcat din 26 iulie 1996. Solicit repatrierea. Lipesc condițiile minime de trai la bord. Nava execută voiaje numai în zone excesiv de calde, iar instalația de aer condiționat nu funcționează. 50 grade pe punte, 36 grade în cabină. Din cauza căldurii, am hemoragie pe nas și mi-au apărut pete pe piele. Nava a stat o lună la Dubai pentru reparații, dar nu prezintă siguranță pentru a putea fi trimisă în voiaj". (Dubai, 6 august 1996, navigatorul Cornel Săngățeanu) 

"Condițiile de lucru sunt foarte grele. Temperatura ajunge la 50-55 grade în sala mașini, în marș. Sunt gaze de ulei ars de la clapeții rotativi ai motorului principal. Mi s-a făcut rău la primul cart pe care l-am efectuat în timpul probelor la motorul principal. Vă rog să-mi aprobați repatrierea, deoarece am familie și copii de crescut și nu vreau să ajung între patru scânduri, cum s-a întâmplat înainte cu un coleg. La semnarea contractului, mi s-a spus că merge aerul condiționat, că motorul principal a fost făcut ca nou. Realitatea e cu totul alta. Pur și simplu te plouă cu ulei în cap de la clapeți, când treci pe sub motorul principal. Vă anunț că, dacă nu mi se aprobă repatrierea, la plecarea navei cobor cu bagajele pe cheu". (Dubai, 6 august 1996, motoristul Gheorghe Lazăr) 

"Solicit eliberarea din funcție. La probele efectuate în după amiaza zilei de 5 august 1996, la cheu și în radă, am văzut că nava nu corespunde cerințelor unui voiaj din punct de vedere tehnic. Sunt pierderi de ulei și de apă. Există un mare pericol de incendiu, de poluare și de a ajunge în imposibilitate de manevră, din cauza defecțiunilor. În condiții de furtună, de ciclon, ele pot duce la pierderea navei, a echipajului și a mărfii. Mare parte din echipajul secției mașini nu este competent. Ofițerul mecanic I este din Sri Lanka. Are brevet de ofițer II și nu cunoaște nava. Ofițerul III mecanic nu este, practic, pregătit în acest domeniu și nu poate presta activitate în mașină. Ofițerul electrician și doi motoriști sunt noi și nu cunosc nava. Mai funcționează un singur electrocompresor care se încinge. Compartimentul mașinilor este îmbibat cu produse petroliere, fiind pericol de incendiu. Santina se umple foarte des cu apă. Sunt condiții foarte grele în sala mașinilor: temperaturi ridicate și gaze!". (Dubai, 6 august 1996, șeful mecanic Alexandru Rado) 

(Va urma)