De la scufundarea cargoului "Călărași", în sala de judecată! (XV)

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. Prezentăm, în ediția de astăzi, cel de-al 15-lea episod al serialului dedicat odiseei cargoului "Călărași", scufundat în 1996, tragedie urmată de un scandal de răsunet. 

În corzi 

După numeroase tergiversări din partea acuzării, procesele noastre, care fuseseră conexate, au ajuns în faza probei cu martori. Declarațiile acestora cântăreau foarte mult și puteau să încline balanța justiției într-o parte sau alta. 

Acuzarea miza pe mărturia comandantului Ionel Mereșescu, iar apărarea, pe cea a șefului mecanic Traian Lucian Rânja. Dintre toți supraviețuitorii de pe "Călărași", cei doi știau cel mai bine răspunsul la întrebarea: din ce cauză s-a scufundat nava? 

Poziția lui Mereșescu era complicată. În calitate de comandant de cursă lungă, el reprezenta interesele companiei Hinmar. În numele ei își asumase responsabilitatea de a duce nava și echipajul în mijlocul furtunii. În fața anchetatorilor Căpităniei, parchetului și asiguratorilor, învinovățise natura dezlănțuită de producerea tragediei și scosese firma de operare basma curată. Cultura marinărească, tradițiile mării, dar și propriile interese l-au constrâns să acționeze astfel. 

De data asta, situația era diferită. În fața magistraților, se prezentase în calitate de martor al evenimentelor petrecute. I se cerea o relatare obiectivă, de care depindea libertatea unor oameni și situația familiilor lor. Mereșescu se afla în fața autorității judecătorești, dar și a celei divine. Era oare conștient de acest lucru? Jurase pe Biblie că va spune adevărul și numai adevărul. 

Declarația sa a început neconvingător. Vorba nu-i ieșea sigură și limpede din gură, ci poticnită și tulbure. Se vedea de la o poștă că în sufletul omului se luptau două forțe adverse. Ferindu-se să intre în amănunte, comandantul a reafirmat teoria oficială, conform căreia nava se scufundase din cauza furtunii. 

De mărturia lui Mereșescu s-a ales praful și pulberea când apărarea a început să-l bombardeze cu întrebări. Avocatul Dan Frangeti l-a băgat în corzi pe bietul comandant. Încolțit, martorul n-a mai putut tăgădui că nava plecase în voiaj cu grave probleme tehnice, iar acestea au contribuit la producerea catastrofei. 

O mărturie zdrobitoare 

Poziția acuzării era slăbită. Mai era nevoie de o singură lovitură pentru a o distruge. Ea a venit din partea martorului apărării, șeful mecanic Traian Lucian Rânja. 

Omul a făcut o descriere detaliată a bolilor de care suferea nava înainte de ultimul voiaj, a evoluției lor pe timpul marșului și a rolului jucat în producerea sinistrului. 

Partea cea mai interesantă a mărturiei a fost cea referitoare la modul în care firma Hinmar tratase problemele tehnice ale navei. Rânja a relatat convorbirea sa telefonică cu patronul Mihai Hava. Înainte ca nava să părăsească portul Maputo, îi spusese: "Dacă nu îmi dați piese de schimb, debarcați-mă! E mai bine așa decât să ne trimiteți să murim și să se scufunde nava". 

Declarația sa îl acuza pe Hava. Ea confirma teza "indiferenței criminale" a patronului firmei Hinmar, pe care o lansasem în articol. 

Rolurile începuseră să se inverseze: apărarea se transformase în acuzare. Situația era atât de gravă, încât avocatul lui Hava și-a pierdut cumpătul și a început să amenințe martorul, pentru a-l face să-și schimbe depoziția. 

Așa ceva nu se mai văzuse într-o sală de judecată. Instanța a intervenit doar la cererea apărării, dar a lăsat nesancționată fapta avocatului. 

Urme în eter 

Hava a încercat să scape din încurcătura în care intrase, negând convorbirea avută cu Rânja și faptul că ar fi cunoscut problemele tehnice de la bord. Dacă acestea au existat, vinovat era chiar șeful mecanic, pentru că nu-l informase. Era declarația lui împotriva celei a lui Rânja. Pe cine să creadă judecătorul? 

Acuzarea miza pe faptul că dovezile comunicării dintre Hava și echipajul navei "Călărași" dispăruseră odată cu celelalte documente, în timpul furtunii. Cine să le scoată de pe fundul mării? Ele nu puteau fi căutate nici la firma Hinmar, care nega existența lor. 

Acuzarea omisese un lucru: radiogramele lăsaseră urme pe drumul dintre emițător și receptor, în bazele de date ale stațiile de radio-coastă. Regia Autonomă de Radiocomunicații "Radionav", cunoscută de marinari și portuari sub denumirea de Constanța Radio, stocase mesajele care circulaseră între echipaj și firma de shipping. 

Pe căi informale, noi, acuzații, reușisem să intrăm în posesia câtorva radiograme relevante, dar nu puteam să le aducem ca probe, în proces. Ele puteau fi admise doar dacă veneau pe cale oficială. Așa că am rugat instanța să le solicite. 

Pe data de 12 mai 1998, "Radionav" i-a remis Judecătoriei Constanța un număr de șapte radiograme, care fuseseră transmise în perioada premergătoare sinistrului. Ele dovedeau că Mihai Hava și firma Hinmar  fuseseră informați despre deficiențele tehnice ale navei și că de la bord se solicitase, fără succes, să se asigure piese de schimb și lubrifianți. 

Radiograma din data de 3 mai 1997 era edificatoare în privința gravității situației: 

"«Călărași» a ancorat în rada portului Fujairah, pentru bunkerare, provizii, materiale, apă. Deoarece cererea navei pentru suplimentarea cu 2,5 tone de ulei carrier nu a fost aprobată, vă informăm că nava are, în tancul de circulație, 1,8 tone de ulei pentru motorul principal. Conform cărților tehnice ale acestuia, este necesar un minim de 4 tone. Dacă se introduce rezerva existentă, nu rămâne pentru Diesel - generatoare, care au un consum mărit din cauza lipsei de segmenți. Șeful mecanic cere să fie exonerat de orice consecințe ulterioare, în cazul în care se vor ivi probleme cu motorul principal. Salutări!". 

(Va urma)