O povestire cu parfum de amintiri Ce s-a ales de fosta moșie Maia a primului ministru al României Barbu Catargiu

de Mirabela ȘERBĂNESCU Miercuri, 11 Septembrie 2019 987
Știați că, undeva, în inima Bărăganului, în județul Ialomița, se află o comună cu o istorie nemaipomenită, dar de care, din păcate, foarte puțini oameni știu? Aceasta este comuna Maia, pe vremuri moșia lui Barbu Catargiu, cel dintâi prim ministru al României. 


În acest loc minunat, dar uitat de lume se află vechea capelă a familiei, devenită între timp biserică a satului, unde își doarme somnul de veci politicianul. În zidul care coboară spre morminte, este bătută în perete crucea bisericii, despre care se spune că a căzut în momentul în care prim ministrul a fost împușcat. 


Potrivit dr. Lavinia Dumitrașcu, muzeograf la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), moșia fusese cumpărată de părinții lui Barbu Catargiu de la boierii Filipești, în timpul cărora, aici, își petrecea concediile tânărul locotenent Lev Tolstoi. 


„Catargii au făcut din moșie un colț de rai, că doar aici erau găzduiți și domnul, și boierii în drumurile lor spre Moldova sau Țara Românească. Conacul, somptuos, beneficia de o grădină realizată de arhitectul care a gândit Parcul Cișmigiu, cu arbori exotici, lacuri cu lebede, chioșcuri lacustre, în care invitații serveau cafeaua și admirau peisajul, cu păuni, cu alei străjuite de coroane de flori multicolore. Tot aici, Barbu Catargiu a lăsat, prin testament, moșia fetei lui, Marița, cu condiția ca aceasta să se căsătorească cu un boier pământean. În caz contrar, trebuia înființat un pension care să găzduiască 10-12 fete de boieri scăpătați. 


Marița s-a căsătorit cu consulul Franței la București, care a îndeplinit dorința socrului sau. Nu cred că pensionul avea egal în România acelui timp: profesoare franțuzoaice, sală de muzică, dispensar, laboratoare și libertatea fetelor de a se preumbla pe întreaga moșie. Când plecau în vacanță la rude, acestea primeau bani și haine, iar când se măritau, dotă. Aceasta fusese dorința lui Barbu Catargiu și s-a îndeplinit întocmai”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, muzeograf Lavinia Dumitrașcu. 
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la Maia a fost lagăr, dar prizonierii erau tratați ca și când ar fi fost oaspeți și, se spune, că unii chiar nu mai voiau să plece. 


Groapă de gunoi pe vremea comuniștilor 
Mai târziu, în perioada comunistă, conacul a devenit groapa de gunoi a sătenilor, iar frumoasele grădini, loc de pășunat. Mai trist, un inginer agricol a dărâmat în acele timpuri, cu totul, clădirea. 


„Din moșia Catargiilor nu a rămas nimic în afară de capelă, de cei doi arbori seculari unici în România, de pivnița acoperită, azi de pământ, cercetată de profesorul nostru, arheologul Panait I. Panait, și un colț de zid. Restul a fost șters de pe fața pământului. Acesta este unul dintre numeroasele puncte de referință ale istoriei noastre, care, din păcate, nu este cunoscut. Acum 15 ani, comandorul Jipa Rotaru, fost director al Muzeului Militar Național și al Muzeului Marinei Române, profesor universitar doctor, nume de referință al istoriografiei române, s-a retras aici cu soția. L-a cunoscut pe părintele Alexandru Marinescu, octogenar, cred, atunci, o autoritate a satului, la care enoriașii veneau încă să primească binecuvântarea. Împreună, au făcut un muzeu, unde se pot vedea hainele în care era îmbrăcat Barbu Catargiu când a fost asasinat, dar și o alee a eroilor, salvând, astfel, pietrele vechi din cimitir și o sesiune științifică, devenită, în timp internațională”, a adăugat specialistul MINAC. 


Părintele s-a stins în urmă cu mulți ani, înainte de a împlini 101 ani. Profesorul a dus, însă, mai departe sesiunea, mult timp pe „spesele” lui, ajutat fiind de autorități și, o perioadă de armată. În acest loc, s-a strâns de-a lungul timpului lumea bună a istoriografiei românești. Anul acesta, spre exemplu, evenimentul, desfășurat la începutul lunii septembrie, a bifat ediția cu numărul 15. 


Taguri

Alte ştiri din sectiunea Social

Ultima oră

Titlurile zilei