Acasă la cei care au trecut, toată viața, dintr-un orfelinat în altul

O familie numeroasă, cu mulți copii, chiar dacă în trupuri de oameni mari. Acesta este sentimentul pe care îl ai când treci pragul locuințelor protejate de la Cumpăna, locul unde persoane cu nevoi speciale, care au trecut toată viața lor dintr-un orfelinat în altul, învață să ducă o viață cât mai aproape de "normalitatea" pe care o știm noi. 

Începând din 2005, în județul Constanța au început să fie construite locuințe protejate pentru persoanele cu dizabilități. Complexe de căsuțe, destinate persoanelor cu nevoi speciale, unde au șansa să ducă o viață mult mai apropiată de ceea ce considerăm a fi "normalitate", de care sunt private în bătrânele centre-mamut, dezvoltate pe vremea comunismului. În prezent, la aproape un deceniu de la înființare, în complexul de locuințe protejate de la Cumpăna (inaugurat în 2010), sunt 25 de beneficiari, dintre care 10 femei și 15 bărbați, cu vârste între 18 și 51 de ani, împărțiți în patru căsuțe. 

Era o dimineață friguroasă în momentul în care i-am vizitat, dar în complex era deja forfotă. Așa cum șade bine oricărui gospodar, făcuseră deja curățenie în camere și în curtea încă înverzită și erau pregătiți de oaspeți. Dar și de concursul gastronomic pe care l-au organizat, împreună cu personalul ce are grijă de ei, în cinstea Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități. 

Dincolo de afecțiune, inocență și responsabilitate!

Sosirea unor musafiri este prilej de bucurie pentru acești oameni, pe care și-o manifestă cu sinceritate și inocență de copil. Căci, de fapt, asta este și impresia pe care o ai când treci pragul locuinței lor: că te afli în căminul unei familii numeroase, cu mulți copii aflați în trupuri de oameni mari. Cu zâmbetul pe buze și cu ochii sclipind, fiecare vrea să se laude cu camera lui, cu faptul că este ordonat și are curățenie în dulap, cu multitudinea de jucării de pluș aranjate, frumos, pe paturi. Iar "șefa", sau "mami", cum este strigată, din toate părțile, Camelia Oprea, șefa unității Locuințe Protejate Cumpăna, îi privește cu mândrie. 

"Aici, suntem ca într-o familie și tot ce facem, ne gândim cum facem acasă. Da, respectăm protocoalele, standardele, dar facem ca la noi acasă și totul se face împreună cu ei. De dimineață, la trezire, fiecare își aranjează patul, își face toaleta, apoi la bucătărie. Avem un grafic, ca fiecare beneficiar să treacă pe la bucătărie cel puțin o dată pe săptămână. Ajută la curățatul legumelor, la spălatul vaselor, la prepararea mâncării. Ei își sortează hainele, unii știu să dea drumul și la mașina de spălat. Apoi, vara, tot împreună cu ei avem grijă de grădină. Plantăm legume, le îngrijim. Este bucuria lor când merg prin grădină și mai culeg o roșie, un castravete sau un fruct", ne spune Camelia Oprea. 

Cei mai mulți dintre beneficiarii de aici au trăit toată viața lor în sistemul de protecție. Au fost abandonați la naștere și au trecut dintr-un centru în altul. Au acumulat și amintiri frumoase, dar multe sunt prea dureroase. Iar sentimentul că au fost nedoriți i-a urmărit mereu. Poate de aceea, chiar și la maturitate, cuvântul "mami" este modul lor de a-și exprima afecțiunea pentru cei care le arată un gram de bunătate. 

Doar vreo trei persoane mai au familii care îi vizitează și le mai iau acasă, din când în când. Pentru ceilalți, însă, angajații complexului sunt singura lor familie și la ei caută alinare, sfaturi și sprijin pentru a răzbi în viață. Căci din aceste locuințe, în unele cazuri, următorul pas este integrarea în societate. Maria este una dintre tinerele care visează să-și cumpere o căsuță a ei, în curând. Este angajată în Constanța, la un magazin, și este chibzuită cu banii pe care-i câștigă. O parte îi dă la centru, pentru cheltuielile zilnice, cu o parte își face poftele, iar cea mai mare parte îi pune deoparte, în bancă. "Le-am explicat mereu că dacă vor dori să plece, să fie pe picioarele lor, trebuie să aibă bani puși deoparte, să-și cumpere un frigider, o masă etc", mărturisește Camelia Oprea. Și, drept dovadă că integrarea lor este posibilă, de-a lungul anilor au fost câțiva beneficiari care s-au angajat, iar autoritățile i-au sprijinit cu locuințe sociale în campusul social "Henri Coandă". Acestea sunt cazurile fericite, dar sunt și mulți care, deși au capacitatea să se autogospodărească, vor avea nevoie în permanență de cineva care să le poarte de grijă. 

Aiten, om de bază la complex! 

O sursă inepuizabilă de mândrie, pentru cei de la Locuințele Protejate Cumpăna, indiferent că sunt beneficiari sau angajați, este Ansamblul "Speranța". Un ansamblul folcloric, pe care ei l-au întemeiat și dezvoltat. Iau foarte în serios repetițiile, motiv pentru care, de-a lungul timpului, au strâns numeroase premii. La doar o lună de la înființare, în 2014, câștigau ediția a V-a a Cupei Toamnei, iar un an mai târziu au câștigat secțiunea interpretare vocală pentru tineri cu dizabilități, Trofeul "Dobroge, mândră grădină". "Nu le-am spus atunci, pe moment. Au aflat ulterior, când au fost invitați să danseze la Nașul TV, chiar în timpul emisiunii. A fost un moment emoționant, neașteptat, care i-a bucurat foarte tare", își amintește Camelia Oprea. 

Vedeta ansamblului este o tânără de 34 de ani, Aiten. De altfel, despre ea se poate spune că este o "mini-șefă" a complexului. O mână de om, fâșneață și înfiptă, care nu stă locului o clipă și are darul de a-i convinge pe toți să-și facă îndatoririle. S-a născut în satul Făurei, comuna Băneasa, a fost abandonată la naștere, iar despre familia ei nu mai știe nimic. A crescut prin orfelinate, a învățat la Centrul "Albatros" din Constanța, iar din 2010 este la Cumpăna, unde este, după cum spun și angajații, "om de bază". Le strunește pe celelalte fete, dar și pe băieți, să-și țină ordine în camere, coordonează activitățile, iar în timpul liber, îi place să împletească semne de carte, să cânte și să danseze. "Nu are ore de canto, are talent nativ și poate reda orice melodie. Când este pe scenă, transmite totul cu emoție! Ar fi avut un potențial mult mai mare, dacă nu ar fi avut un accident de mașină în urmă cu ceva timp, în urma căruia a rămas cu sechele. Dar, cu toate acestea, dansează, cântă, face de toate", o laudă cu mândrie șefa centrului. 

La început, stângace și opozantă, refuza orice colaborare. A ieșit, însă, din "carapacea" ei în momentul în care a început să fie responsabilizată.

Toată numai un zâmbet, Aiten ne arată camera ei, pasărea Coco de care are grijă și dulapul ordonat exemplar. "Cel mai mult îmi place să împletesc. Din 2010 cânt, de mică dansez, fac semne de carte, pictez icoane și eu sunt organizatorul celor care fac curățenie, în curte, în dormitoare, în băi. Sunt un fel de supraveghetor. Cel mai mult… îmi place să fac semne de carte. Nu este greu, dar trebuie mai multă atenție, este migăleală", mărturisește Aiten. 

E drept, ca în orice familie, nu sunt toate roz. Mai sunt și certuri, mai sunt și nemulțumiri. "Dar chiar și atunci, nu îi dojenești, îi spui că data viitoare va fi mai bine", afirmă Camelia Oprea.