Cauzele icterului la nou-născuți. Cât de grave pot fi complicațiile

de Vali PAPATANASIU Miercuri, 24 August 2016 480
Majoritatea icterelor neonatale se manifestă în perioada în care nou-născutul se află în maternitate. Icterul fiziologic este prezent la aproximativ 85-90% dintre nou-născuți și are caracteristici care-l deosebesc de celelalte forme de icter care apar în perioada neonatală.

Clinic, icterul fiziologic se caracterizează prin debut după primele 24 de ore de la naștere, icterul tegumentelor și mucoaselor de intensitate slabă sau medie, nou-născutul având însă o stare generală bună. Ficatul și splina au dimensiuni normale. Scaunele și urina au aspect normal, iar apetitul nu este afectat. Pentru a se scurta perioada de evoluție a icterului fiziologic, este necesar ca nou-născutul să fie alimentat, pentru a se asigura o hidratare corectă. Potrivit dr. Lenuța Malcea, specialist neonatolg, „la investigațiile de laborator se observă bilirubina totală ușor crescută, pe seama bilirubinei indirecte. Hemoglobina, sideremia, reticulocitele, probele hepatice sunt în limite normale. Icterul fiziologic apare din cauza distrugerii unui număr însemnat de eritrocite în primele zile după naștere, scăderii tranzitorii a capacității de conjugare a bilirubinei indirecte, în bilirubina directă, de către ficat și scă-derea circuitului enterohepatic”. Icterul fizio-logic se ameliorează în 7-10 zile, la nou-născuții la termen. La nou-născuții prematur, icterul este mai intens și mai prelungit.

Manifestările icterului patologic

Icterele patologice sunt cu bilirubină indirectă, crescută, cu bilirubină directă, crescută și cu hiperbilirubinemie mixtă. Potrivit specialiștilor, prima formă de icter prezintă următoarele caracteristici: de-butul are loc în primele 24 de ore de viață ale nou-născutului, starea clinică a nou-născutului se modifică, icterele hemolitice sunt însoțite de paloare, ficatul și splina capătă caracter patologic (cresc în volum), scaunele și urina au aspect modificat. „La investigațiile de laborator se observă că bilirubina totală crește progresiv pe seama bilirubinei indirecte, hemoglobina scade progresiv, reticulocitele cresc, transaminazele hepatice sunt la valori normale”, explică medicul specialist.

Icterele prin hiperbilirubinemie directă sunt afecțiuni care apar secundar ob-strucției de căi biliare, intra sau extra-hepatice, compresie pe căile biliare. Există, de asemenea, ictere congenitale cu bilirubina directă crescută (Sindromul Dubin Johnson, sindromul Rotor).

„Câteva exemple de afecțiuni cu bilirubinemie mixtă crescută sunt: hepatite acute și cronice, septicemie, ictere hemolitice în evoluție spre remisie, infecții intrauterine, sifilis congenital precoce, nou-născut din mamă diabetică etc. Starea generală a nou-născutului este legată de etiologia icterului, iar evoluția este în funcție de etiologia fiecărei forme de boală”, conchide specialistul.

Citeşte mai multe şi comentează pe sănătate.cugetliber.ro
Taguri

Alte ştiri din sectiunea Sănătate

Ultima oră

Titlurile zilei