Klaus Iohannis, câștig de cauză la CCR. Aleșii nu pot face afaceri pe persoană fizică

Curtea Constituțională a României a decis, ieri, că parlamentarii și aleșii locali nu pot derula afaceri pe persoană fizică, dându-i câștig de cauză președintelui care a trimis la CCR o sesizare privind neconstituționalitatea modificărilor la Legea nr. 161/2003.

Concret, după ce CCR a admis sesizarea șefului statului, aleșii nu pot face afaceri personale.

Pe 18 ianuarie, președintele Klaus Iohannis a trimis CCR o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea Legii nr. 161/2003.

Legea transmisă la promulgare pe 30 decembrie 2017 are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 161/2003 în sensul eliminării incompatibilității funcțiilor de deputat, senator, membru al Guvernului, prefect, subprefect, primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean cu calitatea de comerciant persoană fizică.

În replică, președintele Iohannis invoca motive de neconstituționalitate extrinsecă. Astfel, el afirma că prin articolul unic pct. 1 din legea dedusă controlului de constituționalitate se abrogă dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, ce instituie incompatibilitatea între calitatea de deputat și senator și calitatea de comerciant persoană fizică.

Șeful statului sublinia că, având în vedere că se reglementează într-o materie ce ține de statutul deputaților și al senatorilor, această prevedere ar fi trebuit adoptată în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului. El indica faptul că legea a fost respinsă de Senat, iar apoi a fost adoptată de Camera Deputaților, precizând că astfel a fost încălcată Legea fundamentală.

În ceea ce privește incompatibilitatea funcției de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean cu anumite funcții private, Iohannis arată că în jurisprudența constituțională s-a stabilit că aceasta nu este o condiție de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile.

Astfel, el susține că nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept.