Cea mai lungă călătorie cu trenul

Moș Ion ia trenul de Constanța. În compartimentul în care se afla era un grup de tineri veseli. Bătrânul îi întreabă:

- Mergeți la mare, copii?

- Da, bade.

- Păi, uite, vă rog și eu ceva, că sunt cam bătrân și obosit. Dacă adorm, vă rog eu mult să mă treziți și pe mine ca să cobor la Brăila.

- Da, tataie, o să te trezim, dormi liniștit!

Adoarme moșul, iar tinerii încep să cânte, să joace cărți, distracție mare pe capul lor. Când, la un moment dat, se uită pe geam, ce să vadă? Trenul era deja oprit, n-o să credeți, chiar în gara Brăila. Normal, băieții intră în panică și îl trezesc rapid pe moș:

- Hai, tataie, repede, că trenul e în gara Brăila!!

Trenul se pune în mișcare, iar moșul, agitat, întreabă:

- Păi, cum să fac, că îmi rup gâtul?

- Moșule, să faci cum îți spun eu, îl învață unul. După ce sari din tren, o iei la fugă pe peron odată cu trenul, așa, ca să nu-ți pierzi echilibrul, și după aia încetinești și te oprești frumos.

Zis și făcut, sare moșul și o ia la fugă pe lângă tren. Văzând cât de bine s-a descurcat bătrânul, tinerii răsuflă ușurați și se felicită că au reușit să-l ajute pe bietul om.

Stupoare, însă, după numai cinci minute, moșul apare în compartiment.

Tinerii îl întreabă, nedumeriți:

- Ce s-a întâmplat, bre?

- Măi copii, am făcut cum m-ați învățat voi, am luat-o la fugă pe lângă tren și, când să încetinesc, pe la ultimul vagon, așa, o namilă de om m-a luat iute de subțioară și mi-a zis: "Hai, tataie, că te ajut eu, hopa sus!!"