Respect! Medicii militari, prezenți în momentele cruciale ale istoriei

Sărbătorită la 21 august, Ziua medicinei militare marchează data la care a luat ființă Corpul Ofițerilor Sanitari ai Armatei și Direcția Generală a Serviciului Sanitar Român, prin semnarea, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a Înaltului Decret Domnesc nr. 4629/21 august 1862. 

Potrivit directiamedicala.mapn.ro, acesta a fost momentul constituirii unui element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor militare. 

Atât activitatea Serviciului Sanitar Militar, cât și cea a Serviciului Sanitar Civil erau coordonate, încă din anul 1830, de către Comitetul Doftoricesc, se arată în volumul "Calendarul Tradițiilor Militare" (2010). În 1857, au fost puse bazele învățământului medical din țara noastră, prin înființarea, de către Carol Davila, medic român de origine franceză, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a Școlii naționale de medicină și farmacie, se arată pe site-ul umfcd.ro. 

În anul 1857, Carol Davila era inspector general al Serviciului Sanitar Militar, iar în Războiul pentru Independență (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei. Începând cu anul 1860, Serviciul Sanitar Militar s-a subordonat numai autorității militare. 

Promulgarea, prin Înaltul Decret nr. 1125/15 aprilie 1882, a "Legii pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei", precum și elaborarea "Instrucțiunilor pentru funcționarea ambulanțelor" și a "Deciziei relative la serviciul ambulanțelor în armată" au creat cadrul normativ de funcționare a serviciului sanitar militar, care era condus de o direcție specializată din cadrul Ministerului de Război. 

XXX 

Istoria medicinei militare se suprapune cu istoria militară a poporului român, personalul sanitar al Armatei Române implicându-se în momentele cruciale ale istoriei: Războiul de Independență (1877-1918), Războiul de reîntregire națională (1916-1918), cel de-Al Doilea Război Mondial, dar și în zilele noastre, prin participarea cu spitale militare de campanie în cadrul forțelor de menținere a păcii din diferite teatre de operațiuni din lume, alături de ceilalți reprezentanți ai Armatei României. 

În anul 1900, s-a înființat Societatea Științifică a Corpului Sanitar Militar Român și Revista Sanitară Militară, iar în iulie 1921, a avut loc primul Congres de Medicină și Farmacie Militare la Bruxelles, la care România a participat cu un raport asupra organizării Serviciului Militar și a legăturii sale cu Crucea Roșie. 

În 1945, s-a constituit Direcția Superioară Sanitară - Farmaceutică. După o serie de alte reorganizări, în anul 1990 a luat ființă Inspectoratul General Medical, în 1993 - Direcția Medicală, în 1999 - Direcția Asistență Medicală, iar din 2004 - Direcția Medicală, structura centrală de specialitate a Ministerului Apărării Naționale care are ca principale domenii de activitate elaborarea politicilor și a reglementărilor privind asistența medicală, asistența sanitar-veterinară și inspecția sanitară și sanitar-veterinară de stat, planificarea, programarea, standardizarea și interoperabilitatea în domeniul medical, asistența farmaceutică și logistică medicală, statistica și informatica medicală precum și expertiza medico-militară. (Agerpres)