"Raritate" pe mașina de pompieri: o femeie care intră în foc! "Nu mă văd făcând altceva!"

1013

Articole de la același autor

Femeile sunt încă o raritate pe autospecialele de pompieri. Printre ele se numără și constănțeanca Crina Camelia Amătioae. O tânără curajoasă și veselă, care nu se teme să intre în foc alături de "frații ei", așa cum îi numește pe colegii de la care a învățat meserie și alături de care, de aproape patru ani, salvează vieți.

Curaj, viteză de reacție, forță fizică. Sunt doar câteva dintre atributele care caracterizează un pompier. Iar flăcările, accidentele teribile, inundațiile, pericolele de tot felul nu fac diferența dacă salvatorul este bărbat sau femeie. Încet, dar sigur, pe autospecialele roșii ale pompierilor din țara noastră își fac loc și reprezentantele sexului frumos. Realitatea este că încă sunt puține, dar demonstrează, zi de zi, că sunt la fel de puternice, de neînfricate și de bine pregătite precum colegii bărbați.

"Această profesie este o aventură!"

Crina Camelia Amătioae este una dintre "raritățile" feminine din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Dobrogea. S-a angajat pe 15 decembrie 2014, iar pentru că nu își dorea o muncă la birou, a urmat cursurile pentru a ajunge pe autospeciala de stingere. Ulterior, a absolvit și cursurile de paramedic, fiind chiar șefă de promoție. În prezent este încadrată la Secția de Pompieri Mangalia și intervine atât ca salvator pe autospecialele de stingere, cât și ca paramedic pe ambulanța SMURD. Este veselă, energică, ba chiar recunoaște că dintotdeauna a fost mai "băiețoasă".

De mică, a învățat să îndrăgească uniforma militară, privindu-l pe tatăl ei, polițist de carieră. "Am avut mereu un respect deosebit pentru haina militară. Când îl vedeam pe tata în uniformă, eram impresionată și mă gândeam că îi voi călca pe urme, că mă voi face polițistă. Dar după ce fratele meu s-a angajat la pompieri și mi-a povestit ce face, mi-am spus că este o aventură la care vreau să mă înham", ne-a povestit tânăra pompier. Iar astăzi, la aproape patru ani de când a îmbrăcat această uniformă, consideră că îi vine mănușă. "Nu m-aș vedea făcând altceva. Când pornim spre intervenții, am emoții, dar nu sunt speriată. E adevărat, niciodată nu știm cum poate să evolueze o situație, ce putem să găsim. Dar nu îmi este teamă. Pentru că am niște colegi deosebiți, pe care am să-i laud mereu. Din prima clipă, m-au făcut să mă simt parte din echipă. Unii au avut dubii în privința a ceea ce pot face, ca femeie. Dar m-am străduit să mă ridic la nivelul așteptărilor. Nu m-au menajat, m-au instruit ca la carte, am strâns furtunuri, am alergat cu masca de oxigen pe față, am învățat cum să-mi dozez efortul și multe altele. Dar mi-au oferit și încredere, așa că mi-a fost ușor să mă mulez după ei", spune Crina Camelia Amătioae despre începuturile ei în această meserie. Își amintește și astăzi, cu lux de amănunte, prima intervenție, la stingerea unui incendiu de vegetație, care se întindea pe aproximativ 80 de hectare de cultură.

Intervenție de aproape 11 ore pentru un incendiu pe o navă

La fel cum își amintește și cea mai grea misiune, de lichidare a focului de pe o navă din portul Mangalia, care a durat aproape 11 ore. "Totul a pornit de la un scurtcircuit într-o cabină. Când am ajuns noi, incendiul se manifesta violent, era un fum intens care ieșea pe toate hublourile. Alarma s-a dat la 22.00, iar noi am terminat intervenția a doua zi, la 9.00 dimineața. La sfârșit, eram înghețați, uzi, obosiți. Atunci nu am intrat în foc, am supravegheat schimbarea buteliilor de oxigen și eram atentă ce colegi intră în foc și cine iese. Căile de acces erau strâmte, fumul era atât de intens, vizibilitatea zero. A fost o intervenție solicitantă, care ne-a ținut încordați multe ore", a povestit tânăra pompier.

Dificil, din punct de vedere emoțional, a fost și primul pacient pe care l-a pierdut din cauza unui stop cardio-respirator. "Pe autospecialele de stingere, ești solicitat din punct de vedere al forței fizice, al rezistenței la efort. Ca paramedic, însă, contează să ai viteză de reacție, să iei decizii într-un timp scurt. În plus, ești mai solicitat emoțional. Prima dată când pierzi un pacient îți rămâne întipărit în memorie. Era un stop cardio-respirator, la care s-a făcut tot ce era posibil, dar a fost în zadar. Când medicul a declarat decesul, a fost unul dintre momentele cele mai grele. Întotdeauna speri și dai tot ce poți ca omul să își revină, iar după o situație de genul acesta tot rămâi cu semne de întrebare: oare nu puteam să fac mai mult?!", ne-a mărturisit Crina Camelia. "Dar toate aceste trăiri îți permiți să le simți după ce se încheie intervenția. Atunci, te întărești și acționezi", spune cu convingere tânăra pompier.

"Niciodată nu mă voi considera egală cu bărbații, în forță, în îndemânare sau rezistență la efort. Eu sunt mulțumită că îi ajut și că fac față la intervenții, fără să mi se reproșeze nimic", ne-a mai mărturisit tânăra. În schimb, colegii au avut altă părere, considerând că este unul din oamenii de bază ai unității. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.6297 secunde