NOI DOVEZI privind legătura dintre încărunțirea prematură și stres

O echipă de oameni de știință susține că a descoperit ''noi dovezi'' care dezvăluie modalitatea prin care stresul acut poate duce la albirea prematură a părului, informează Press Association, conform Agerpres. Experimentele pe șoareci au arătat că niveluri extreme de stres determină sistemul nervos simpatic, responsabil pentru răspunsul rapid și involuntar al organismului la situații periculoase sau stresante, să devină hiperactiv. Acest lucru duce la epuizarea rapidă a oxigenului din celulele stem responsabile de culoarea părului, efectul fiind depigmentarea și apariția părului alb.

Potrivit dr. Ya-Chieh Hsu, profesor de biologie regenerativă la Universitatea Harvard din Massachusetts, responsabile pentru culoarea părului sunt celule denumite melanocite, derivate din celulele stem melanocite (MeSCs). Odată cu înaintarea în vârstă, rezervele de MeSCs se epuizează treptat, iar drept urmare părul alb ia locul părului pigmentat.

Cercetători de la Harvard au studiat efectele provocate de durere la șoareci injectând o toxină denumită resiniferatoxină și observând apoi că blana rozătoarelor s-a depigmentat în doar patru săptămâni. Această constatare a impulsionat echipa de la Harvard să colaboreze cu cercetători din alte regiuni ale globului pentru a investiga mecanismul biologic care duce la schimbări drastice în culoarea blănii rozătoarelor. Oamenii de știință au expus animalele mai multor tipuri de factori declanșatori de stres, printre care durere, restricții și stres psihologic, în timpul diferitelor faze ale creșterii părului. Cercetarea a demonstrat că fiecare dintre acești factori de stres a provocat epuizarea MeSCs, ducând în cele din urmă la apariția unor porțiuni de blană grizonată.

Mergând mai departe cu analiza, autorii au descoperit că stresul activează sistemul nervos simpatic, provocând eliberarea unui neurotransmițător denumit noradrenalină. Potrivit studiului, noradrenalina face ca în cele din urmă MeSCs să se ''îndepărteze'' de foliculii de păr, provocând depigmentarea. Echipa de cercetători a căutat apoi genele a căror structură a fost modificată în cea mai mare măsură pe parcursul experimentelor cu factori de stres și au ajuns la concluzia că responsabilă este gena care codează o proteină denumită CDK. Când șoarecii au fost injectați cu o substanță care oprea codarea CDK, cercetătorii au constatat că nu s-a mai produs depigmentarea blănii.