Mărturisirile ultimului supraviețuitor de pe "Cavoul de metal" / Galerie FOTO

1846

Articole de la același autor

Gloria în luptă a submarinelor "Delfinul" și "Rechinul", trăită și istorisită de contraamiralul Petre Zamfir, ultimul supraviețuitor al celor două echipaje 


În Al Doilea Război Mondial a luptat la bordul submarinului "Delfinul" și a ajuns până în inima taberei inamice. Astăzi, la 91 de ani, contraamiralul Petre Zamfir, singurul membru al echipajului care mai este în viață, își amintește că, atunci când plecau cu submarinul la război, erau deja pregătiți de moarte. 


Viața pe submarin era grea, cu numeroase privațiuni și militarii erau conștienți că fiecare misiune în care plecau putea să fie ultima. Contraamiralul Petre Zamfir, astăzi veteran de război, ajuns la venerabila vârstă de 91 de ani, era încă elev în momentul în care a fost repartizat pe submarinul "Delfinul", în 1942, și a luat parte la asediul Sevastopolului. "Pe această navă mi-am petrecut cei mai frumoși ani", ne spune eroul arătându-ne fotografia submarinului, realizată la întoarcerea în port. 


Dați de gol de dâra de ulei 
Cea mai periculoasă misiune la care a luat parte, pe submarinul "Delfinul", a fost la Yalta. "Submarinul «Delfinul» a avut o contribuție esențială la asediul Sevastopolului, pentru că niciun submarin sovietic nu a avut curaj să iasă din port în perioada în care ne-am aflat acolo. În 1942, navele rusești au aflat poziția noastră. Ne-au bombardat cu 542 de bombe și grenade antisubmarin. Comandantul Constantin Costăchescu a dat ordin de imersiune, am intrat până la 60 de metri, apoi până la 80 de metri și nu știam de ce se tot țineau după noi cu vedetele. La 80 de metri adâncime, am oprit tot. Iar submarinul a rămas, precum un copil, plutind pe ape. Noaptea, când totul s-a liniștit și sonarele ne-au indicat că navele rusești nu mai erau în zonă, am ieșit la suprafață și am aflat și cum de ne-au tot urmărit trei zile și trei nopți. Submarinul «Delfinul» are din fabricație o cocoașă, un flotor pentru a-i regla flotabilitatea. În ultima misiune comandantul a dat dispoziție să fie umplută cocoașa cu ulei, să avem de rezervă. Dar în timpul bombardamentelor, s-a fisurat și scăpam ulei. Și așa s-au ținut rușii după noi, vedeau dâra de ulei", a istorisit contraamiralul Zamfir. 


Au revenit din morți 
Au reușit să scape, dar drumul de întoarcere spre portul Constanța a durat zece zile, căci pentru a nu-și deconspira poziția, au ocolit spre coasta Turciei. Între timp, însă, rușii anunțau victorioși că au distrus un submarin inamic. "Toată lumea a spus că eram noi. Nu am avut cum să anunțăm că nu era așa, căci din cauza loviturilor primite, stația nu mai funcționa. Primeam mesaje, dar nu puteam să răspundem. Așa că au fost anunțate familiile noastre, care ne-au făcut pomenile creștinești. După zece zile, când ne-am apropiat de Constanța, în dreptul barajului de mine, am dat semnal. Nu le-a venit să creadă că se întoarce submarinul «Delfinul», așa că am fost nevoiți să dăm semnalul de mai multe ori", își amintește veteranul de război. 


Reîntâlnirea cu familia care-l credea mort a fost tulburătoare, deși astăzi, după atâta vreme, stârnește zâmbete, precum o anecdotă bună. "Eu am plecat de pe submarin după vreo cinci zile de la sosire. Când m-am apropiat de casă, vecina noastră, o bătrânică, noi îi spuneam baba Calița, stătea pe un scăunel în fața locuinței. Când să trec pe lângă ea, îi spun: «Săru-mâna tanti Calița». Femeia, când m-a văzut, i s-a făcut rău, a căzut de pe scaun. Dacă vecinei i s-a făcut rău, cum să intru așa la mama, pe care o știam bolnavă de inimă?! Așa că am mers la un vecin și am stabilit cu el ca nevasta lui să o ia înainte, să meargă la mama și să o pregătească", a continuat contraamiralul. 


Cea mai lungă misiune, pe submarinul "Rechinul"
După misiunile de pe "Delfinul", au urmat multe altele pe submarinul "Rechinul", în funcția de adjutant al comandantului. "Trei ani am petrecut, în total, pe cele două submarine", ne spune veteranul de război. Trei ani grei, în niște condiții drastice, când se așteptau să moară din clipă în clipă. Toate acestea i-au apropiat însă, astfel că, astăzi, contraamiralul Petre Zamfir - singurul supraviețuitor al celor trei echipaje de pe submarinele "Delfinul", "Rechinul" și "Marsuinul", ultimele două capturate de ruși) - spune: "Sunt mândru că am făcut parte din aceste echipaje. Mândru că am avut comandanți pentru care păstrez o plăcută amintire, de la care am învățat meserie!", amintind de comandantul submarinului "Delfinul", pe atunci căpitan Constantin Costăchescu, căruia cunoscuții îi ziceau "Bibi" și locotenent comandor Corneliu Lungu, comandantul submarinului "Rechinul" și al escadrilei. Ultima misiune pe submarinul "Rechinul", la care a luat parte, înainte ca nava să fie capturată de ruși, a durat 45 de zile - de altfel, aceasta a fost cea mai lungă misiune militară a unui submarin românesc, în perioada 15 iunie - 29 iulie 1944. "Nu am văzut soarele în tot acest timp", povestește comandantul. 
"Nu știam niciodată dinainte în ce misiune urma să plecăm. Plicul cu misiunea îl deschideam întotdeauna după ce treceam de barajul de mine", a mai amintit veteranul. 


Viața pe submarin, în mucegai și fără soare
Despre viața pe submarin, contraamiralul ne-a povestit: "Existau numeroase obligații. De exemplu, nu aveai voie să te plimbi dintr-un capăt în altul al submarinului. Dacă cei de la pupa aveau nevoie de un maistru de la prova, atunci în locul maistrului era trimisă greutatea lui în litri de apă. Se mâncau numai produse uscate, nu aveam voie să ne bărbierim. Apa și aerul sunt esențiale. Dar era greu. Peste tot era mucegai, umezeală, căci deși se spunea că era acoperit etanș, intra apă peste tot". Este lesne de înțeles, în aceste condiții și privați de lumina soarelui, de ce submarinul a fost comparat de cei care au lucrat pe el cu un "cavou de metal". 
Cât privește submarinul "Marsuinul", trebuie precizat că acesta a avut o singură misiune, la final fiind confiscat de trupele ruse. 


După experiențele de pe submarine, contraamiralul Petre Zamfir a comandat canoniera "Ghiculescu", pe timpul marșului pentru reparații spre Genova, Italia, a fost comandantul Navei Școală "Mircea", în timpul celei mai aprigi furtuni prin care a trecut bricul, în 1965, și a pregătit 25 de promoții ale Academiei Navale "Mircea cel Bătrân". Despre isprăvile acestui erou, care au dus la salvarea unui simbol al Marinei Militare Române, bricul "Mircea", și a întregului echipaj, vom istorisi într-o ediție viitoare. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Sâmbătă, 06 Septembrie 2014
Stire din Eveniment : NATO va avea bază militară  în România
Sâmbătă, 06 Septembrie 2014
Stire din Eveniment : Exercițiul Sea Breeze, în Marea Neagră
Pagina a fost generata in 0.4486 secunde