"Dragă civilule, noi nu putem fi la fel! Nu ai de ce să fii invidios. Nu ai putut mai mult" SCRISOAREA UNUI OFIȚER ÎN REZERVĂ PRIVIND PENSIILE MILITARE
Articole de la același autor
Dragă Civilule,
Știu că ai fi vrut să fii ca mine și, pentru că nu ai putut, acum, la pensie, vrei să fiu eu ca tine. Însă, nu se poate, pentru că noi am fost și suntem diferiți, așa cum doi frați sunt diferiți, chiar dacă au fost făcuți de aceiași mamă și din același tată și chiar dacă se iubesc unul pe altul, ca frații.
Comentează știrea
betivi si analfabeti asa au fost majoritatea din armata comunista. Sa le fie rusine asa-zisilor ofiteri care incaseaza pensii nesimtite de 40-60 milioane si care nu au muncit o zi in viata lor.
Am inteles sacrificiul uman, am inteles ca pe perioada activa ai avut conditii mai bune de trai, salariu mai mare si alte facilitati, pentru ca TU aparai tara cu pretul vietii iar eu munceam ca sa poti tu sa ai aceste conditii.Nu mai spun ca in caz de necesitate eu, rezervistul, intram sub comanda ta si trebuia sa-ti indeplinesc ordinele fara comentarii, adica eram carne de tun. Dar acum cand suntem AMANDOI pensionari, desi tu poate ai iesit la pensie cu 10 ani mai devreme si te vei bucura o perioada mai lunga de ea, nu ai fi deacord ca amandoi sa avem pensiile egale? Pentru ca de acum inainte tot amandoi vom sta si vom juca table in parc asteptandu-ne linistiti pensia, in timp ce altii ca mine vor munci si altii ca tine vor apara tara. Intr-un cuvant vom fi doi pensionari care asteapta linistiti, pe o banca in parc, sfarsitul vietii...
Nu sunt de acord cu pretentiile militarilor, dar nici cu un comantariu tembel cum este cel de la 1! Cred ca Nicu a pus problema cel mai bine : ar trebui instituit un sistem simpul, de pensii absolut egale, pentru toti pensionarii, care sa le asigure un trai decent, indestulator si fara griji. Dupa varsta pensionarii nevoile materiale nu mai sunt atat de mari si deci o pensie care sa asigure o viata tihnita ar fi deajuns. Diferentierile s-au facut in timpul cat respectiva persoana a fost activa : care a fost mai capabil, a avut salariu conform pregatirii sale, care nu, a avut un salariu mai mic. Dar la pensionare, toti devenim la fel, iar pensia ar trebuie sa fie egala.
Ptr ce merita acesti oameni pensii asa de mari?care este meritul lor?ca au stat in unitate si pentru asta au pensii asa d emari?astea nu destabilizeaza bugetul,doar maririle de salarii de la prosti le destabilizeaza?sa fim seriosi..o mare tampenie.ce merite au ei?ptr ce ies la pensie la 55 de ani?
statul roman isi plateste in bataie de joc pensionarii militari. tarile NATO asigura pensii de minim 3000 euro pentru subofiteri. romania abia da cateva sute de euro ofiterilor
Cu parere de rau, nu numai cadrele militare fac ceva pentru societate ! Sint altii care au fost si civili, si militari, si nu cer pensii nesimtite, ci DECENTE ! Armata, este o meserie, ca oricare alta, nu un privilegiu !Exista doar o exceptie : veteranii de razboi. Acestia, intr-adevar au luptat, si merita pensia. In rest, generali, la apelul bocancilor, sint prea multi !
Pensiile trebuiesc date dupa contributia fiecarui cetatean, nu pot fii egala ensia unui muncitor cu a unui medic etc.
Majoritatea tarilor NATO asigura si salarii de mii de euro pentru medici, ingineri, si cercetatori. Si pensii pe masura.
Am inteles sacrificiul uman, am inteles ca pe perioada activa ai avut conditii mai bune de trai, salariu mai mare si alte facilitati, pentru ca TU aparai tara cu pretul vietii iar eu munceam ca sa poti tu sa ai aceste conditii.Nu mai spun ca in caz de necesitate eu, rezervistul, intram sub comanda ta si trebuia sa-ti indeplinesc ordinele fara comentarii, adica eram carne de tun. Dar acum cand suntem AMANDOI pensionari, desi tu poate ai iesit la pensie cu 10 ani mai devreme si te vei bucura o perioada mai lunga de ea, nu ai fi deacord ca amandoi sa avem pensiile egale? Pentru ca de acum inainte tot amandoi vom sta si vom juca table in parc asteptandu-ne linistiti pensia, in timp ce altii ca mine vor munci si altii ca tine vor apara tara. Intr-un cuvant vom fi doi pensionari care asteapta linistiti, pe o banca in parc, sfarsitul vietii...