Din istoria aviației militare. O aterizare dificilă, pe aeroportul Mihail Kogălniceanu (I)

1616
1
Din istoria aviației militare. O aterizare dificilă, pe aeroportul Mihail Kogălniceanu (I) - aviatori2403-1553466308.jpg

Articole recomandate

O aterizare dificilă, poate cea mai dificilă aterizare cu un avion cu geometrie variabilă petrecut în istoria aviației militare din România, a avut loc în data de 12 aprilie 1988, la Mihail Kogălniceanu. Astăzi, prima parte a poveștii! 


La cinci minute de la decolare, avionul MiG-23MF pilotat de locotenent-major Constantin Dima, zis "Mache", zbura într-un exercițiu de pregătire pe traiectul de zbor Mihail Kogălniceanu - Peceneaga - Sfântu Gheorghe. Cerul era senin și albastru, pictat din loc în loc de niște firicele de nori Cirus, nori de timp frumos. Tânărul pilot era cu ochii pe aparate și executa cu atenție comenzile. Zbura la înălțimea de 9.000 metri, ora 10.30, la a doua ieșire de zbor, iar aripile avionului cu geometrie variabilă străluceau în soare când poziția i se schimba. Mici stropi de sudoare umezeau mustața neagră a lui "Mache", mustață cu care se fălea pe la chefurile cu colegii de zbor… 


Șef de promoție, în 1982 
Pilotul Constantin Dima a absolvit Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" de la Breaza, apoi Școala Militară de Ofițeri Activi de Aviație "Aurel Vlaicu" de la Boboc, în anul 1982, ca șef de promoție, primind un stilet inscripționat cu numele lui. 
După avansarea la gradul de locotenent aviator, pe la mijlocul lunii septembrie, s-a prezentat la unitatea de la Mihail Kogălniceanu pentru a zbura avionul supersonic MiG-21. 
Pentru că nu avea numărul minim de 100 ore zburate, comandantul de regiment, colonel Ion Urs, zis "Ursanu", l-a trimis la Școala de aviație de la Boboc pentru completare ore. S-a reîntors în regiment prin luna martie 1983, fiind încadrat ca pilot pe avionul MiG-21 la escadrila a III-a comandată de maiorul George Roiu, comandant de patrulă fiindu-i maiorul Gică Apetrei, iar pilot-șef, locotenent-major Aurelian Tătaru. 
În anul 1986, a făcut trecerea pe noul tip de avion supersonic MiG-23 MF și, până la data de care vorbim, 12 aprilie 1988, nu zburase prea multe ore pe noul tip de avion, pentru că sarcinile unității erau altele, în special pregătirea piloților pentru grupa de trageri. 


"E un fenomen ciudat!" 
Dar nu era timp de aduceri aminte. În cască i-a sunat strident vocea conducătorului de zbor, maior Ioan Dudaș, zis "Gioni": 
- 226 control. 
- Foarte bine! Sunt aproape de Sfântu Gheorghe. 
- Întrerupe misiunea și vino acasă. 
- Confirmă 226. Vin la aerodrom… 
Din echipa de start din acea zi făcea parte și căpitanul Moise Țica, ofițer meteorolog. De la el a pornit informația schimbării bruște a timpului. Se uita prin geam, își freca mâinile, și-i arătă lui "Gioni" Dudaș vălătucul de nori ce se apropia de aerodrom: 
- Vedeți? Norii stratus vin peste noi din zona lacului Tașaul. 
- Moise, cum e vântul? 
- Vântul din sud-est cam 10-12 m/s... 
"Mache" a virat avionul pe ARK zero, pe direcția aerodromului, iar locotenentul Ion George, de la Stația de Dirijare la Aterizare (SDA), i-a transmis: 
- Normal la aterizare. Tur de pistă. 
- Confirm! 
În eter, pe toate lungimile de undă ale canalului radio, toți piloții aflați în aer recepționează ordinul conducătorului de zbor, iar navigatorii din Punctul de Comandă, Stația de Dirijare la Aterizare, precum și toți cei din echipa de start devin mult mai atenți la toată situația avioanelor aflate în aer. 
- Ești la 60 km de aerodrom. Intră pe ARK zero, i-a comunicat George prin radio. 
- Confirm! Sunt pe ARK zero. 
Conducătorul de zbor, maiorul Dudaș, împreună cu căpitanul Țica priveau prin geamul turnului de control de la Aeroport cum norii se adunau deasupra, cenușii, zdrențuroși, fără o limită inferioară bine definită. Țica i-a zis lui Dudaș: 
- E un fenomen ciudat! Odată cu norii stratus scade și vizibilitatea. 
În zbor se mai aflau două avioane MiG-21, un avion dublă comandă ce a ratat aterizarea și un avion simplă comandă care a aterizat cu greu. Observatorul din turn, un militar în termen ce urmărea prin binoclu avioanele ce veneau la aterizare, anunța cu o voce sacadată: 
- Avion MiG-21 tren scos… Avion MiG-21 tren scos…
- Bine! Foarte bine! îi mai răspundea uneori ajutorul conducătorului de zbor, un ofițer navigator tânăr. 
Și-a aruncat ochii pe planificarea de zbor și a rostit: 
- Gata! Mai avem unul de venit. 
- Da, pe "Mache". Ia să vedem pe unde e. 
- 226 control. Care e poziția ta? 
- Bine. Sunt pe latura mare. 
A răspuns mai mult să se încurajeze singur. În realitate, pe latura mare a turului de pistă, pilotul Dima zbura în nori, nu vedea niciun reper la sol. 
- La "Îndepărtată". 
- Foarte bine! 
Iar semnalul de la Stația Radiofar Îndepărtat (RFI) îi indica pe bord că se află la șapte kilometri de pistă. Avea înălțimea 500 metri și viteza 400-420 km/oră. Intrase în nori sub cinci sute de metri, iar deasupra, în toată regiunea, era senin. Mai târziu avea să afle că, de fapt, plafonul de nori era numai în raionul aerodromului, desfășurat ca o plapumă uriașă, de pe la 60 până la 500 metri. 
Navigatorul George i-a spus: 
- Vino în ax. În ax. 
- Aștept comenzi. 


Aterizare ratată 
Era la 3 km. Nu avea cum să-l vadă în nori. "Mache" venea oblic față de direcția pistei și a ieșit sub plafon pe la 50-60 metri față de sol, după "Apropiată", la 30 grade față de axul pistei. Apoi a tras de manșă și a accelerat motorul. 
- Sunt 226. Ratez aterizarea. 
- Confirm! 
Cei din Punctul de Conducere Zbor (PCZ) nu l-au văzut. I-au auzit doar motorul în forțaj… 


(Continuare, în ediția de mâine a ziarului nostru) 
Căpitan-comandor de aviație (r) Nelu ENACHE - ARPIA, Filiala Constanța




Comentează știrea

Marius
5 august 2023
Ha ha ha

Iti dai seama ce poveste? A ratat aterizarea, si turnul i-a auzit numai fortajul! Ce erou! Ce manevre! Ce maiestrie! Ce pacalici!!! In stare de razboi, il doborai cu prastia! Bine ca n-am avut portavioane, sa faca aterizari noaptea pe hula, ca nu producea economia tarii cati bani trebuiau cheltuiti pe avioane cazute in apa!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 1.4577 secunde