Cum au dispărut bateriile de coastă. Acum, Armata vrea să le reinventeze!

La Constanța, artileria de coastă are o tradiție de aproape un secol, iar referitor la rolul și modul în care au evoluat bateriile de coastă de la malul Mării Negre a făcut referiri col. prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, din cadrul Academiei Navale "Mircea cel Bătrân". Potrivit acestuia, prima baterie de coastă a fost montată în punctul numit "Tataia", în 1926.

"A avut în dotare patru tunuri de 152,4 mm Armstrong, demontate de pe distrugătoarele «Mărășești» și «Mărăști», și două tunuri de 76 mm. În aceeași perioadă, pe litoralul maritim s-au făcut studii pe teren pentru a stabili cele mai bune poziții în vederea amplasării de noi baterii, astfel încât să se asigure o eficientă încrucișare a focului și o bună apărare a Constanței și a fâșiilor de litoral de la Nord și Sud de port. Studiile au concluzionat că cele mai corecte puncte erau Midia, Viile Noi Constanța și Agigea. Suprafețele de teren pe care urmau să fie amplasate noile baterii de coastă au fost declarate de utilitate publică și expropriate", a arătat col. prof. univ. dr. Valentin Ciorbea.

Finanțele, eterna problemă

Planurile de realizare a bateriilor de coastă au durat însă ani de zile. Motivul amânării: costurile ridicate. Drept pentru care, și ceea ce a fost montat pe teren nu a corespuns cerințelor inițiale ale specialiștilor.

"Dintr-o dare de seamă privind activitatea Apărării Fixe Maritime pe lunile iunie - octombrie 1932, aflăm că în afară de bateria «Tataia», ce era amplasată judicios, celelalte baterii de coastă aveau o dispunere «ineficientă cantitativ și calitativ față de zonele sensibile pe care le au de apărat».

Astfel, bateria «Midia», din poziția în care se afla, nu putea acoperi cu foc integral sectorul de la sud de capul Midia, apreciat ca «cel mai sensibil al coastei». Nici bateria «Viile Noi» nu fusese amplasată în cel mai bun punct pentru apărarea portului Constanța. Se propunea reamplasarea ei pe terasa inferioară a malului, de unde se puteau executa atât trageri în condiții eficiente, cât și o mascare mai bună. În document se propunea ca și bateria «Agigea» să fie mutată la circa 600 m N-E", a notat prof. univ. dr. Valentin Ciorbea.

Un alt aspect semnalat de militari, la vremea respectivă, era faptul că nu au fost montate pe teren numărul total al tunurilor de coastă repartizate.

"Din cele 18 tunuri repartizate bateriilor de coastă, numai opt erau montate în teren. Celelalte zece erau depozitate la bateria «Tataia», întreținerea lor efectuându-se cu dificultate, din lipsă de fonduri. Concentrarea pieselor artileristice la «Tataia», a cărui inventar a sporit în 1933 cu câteva tunuri de 152 mm, îngrijora comanda Apărării Fixe Maritime, întrucât, în cazul unui bombardament inamic, puteau fi distruse în totalitate", a mai rememorat Valentin Ciorbea.

Decizia care a dus la eliminarea artileriei de coastă

În 1940, când a fost desființată Apărarea Fixă Maritimă și a fost constituit Divizorul Artileriei de Coastă, încă nu erau realizate toate lucrările pentru amplasare la unele baterii. La unele nu funcționau frânele de recul, iar unele tunuri nu aveau aparate de ochire.

Ulterior, de-a lungul timpului, bateriile de coastă au suferit modificări, inclusiv de denumire. De exemplu, în 1942, le-au fost acordate denumiri pentru a le individualiza: Bateria 152 mm - Tataia - "Tudor", Bateria 76 mm Industria Casnică - "Vulturul", Secția 66 mm Farul Roșu - "Rareș", Bateria 75 mm Vii - "Brâncoveanu", Bateria 120 mm Agigea - "Elisabeta" și Secția 75 mm Mangalia - "Vasile Lupu".

Prin 1957, Comandamentul Marinei Militare a înaintat Ministerului Apărării Naționale un raport prin care arăta că este necesară înlocuirea întregului material artileristic al vechilor baterii.

"În afara faptului că a pus în evidență necesitatea modernizării cu tehnică nouă, raportul nu a avut ecoul scontat. De altfel, regimentul de Artilerie de coastă constituit la 1956 prin unirea celor două divizioane a fost desființat în 1960, iar tunurile, tăiate și trimise la topit. Această decizie a constituit o gravă eroare ce a dus la eliminarea artileriei de coastă din structura Marinei Militare și în mod direct la slăbirea apărării litoralului maritim românesc", a concluzionat prof. univ. dr. Valentin Ciorbea.