100 de ani de viață. Povestea veteranului care a luptat în Al Doilea Război Mondial

Nu putem avea viitor fără a ne respecta trecutul și pe cei care au luptat pentru țară, astfel încât să ne bucurăm de libertatea din prezent. A luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind rănit pe frontul din Caucaz, în timp ce-și apăra țara. Decorat cu Medalia "Serviciul Credincios", cu spade, clasa I, constăn-țeanul Ion Ceapă a sărbătorit alături de colegi de front, familie și apropiați, 100 de ani de viață. La împlinirea cente-narului, veteranul a fost premiat cu o diplomă din partea ministrului Apărării Naționale, Gabriel Leș.

Născut în data de 30 martie 1917, Ion Ceapă a crescut în satul Periș, având parte de o copilărie grea. Și-a pierdut ambii părinți de la o vârstă fragedă și a abandonat școala după patru clase. Încă din tinerețe s-a făcut remarcat în sat, prin singura plantație de vie, pusă pe șpalieri. Despre el, cei care-l cunosc au doar cuvinte de laudă, fiind agricultor și un om foarte muncitor, cu o gospodărie mereu curată și îngrijită.

În luna iulie a anului 1942, Ion Ceapă a plecat pe front cu Regimentul 9 Călărași. Un an mai târziu avea să vadă moartea cu ochii, fiind rănit de o schijă în ochiul drept, pe frontul din Caucaz. În urma accidentului suferit pe front, a fost decorat. După terminarea războiului, veteranul s-a căsătorit cu Maria Voicu, în anul 1954, la Dumbrăveni. Au împreună 4 copii, 3 băieți și o fată. În anul 1960, satul în care s-a născut s-a desființat, iar cele aproximativ 50 de familii care trăiau în localitate au fost nevoite să-și caute o altă așezare. O parte dintre familii a ajuns la Cumpăna, la fel și Ion Ceapă, împreună cu soția, un băiat și o fată, Ilie și Elena.

"Nu văd ca România să aibă un viitor bun"

După ce a ajuns în județul Constanța, Ion Ceapă a lucrat ca muncitor necalificat în Portul Constanța până în anul 1998, când soția sa a decedat și a rămas singur, alături de cei doi copii, în gospodărie de la Cumpăna. Ajuns la vârsta de 100 de ani, Ion Ceapă nu se împacă prea bine cu tehnologia și deține doar un telefon simplu. La televizor se uită la știri și atât. Veteranul de război recunoaște că lucrurile s-au schimbat mult și este de părere că România nu se îndreaptă într-o direcție bună.

"Înainte lucrurile erau simple și trebuia să le păstrăm simple, dar le-am complicat. Nu văd ca România să aibă un viitor bun, pentru că este multă hoție, prea multă. Și înainte era, pe vremea când eram tânăr, dar nu la acest nivel", a declarat Ion Ceapă, veteran de război.

Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere și Asociația Națională a Veteranilor de Război au organizat un eveniment cu ocazia centenarului Ion Ceapă, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial și cetățean de onoare al localității Cumpăna, în semn de recunoaștere a meritelor deosebite ale celui care a luptat pentru apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a României. Cu prilejul aniversării a 100 de ani de viață și de istorie, veteranul a primit o diplomă din partea MApN și suma de 1.000 de lei, din partea Primăriei comunei Cumpăna. De asemenea, Ion Ceapă a primit și un aparat auditiv de ultimă generație.

"Sunt mândru de tatăl meu. Mi-a povestit de mai multe ori cum era pe front și când a fost lovit de acea schijă. Au fost vremuri grele, în care nu avea nici măcar apă. Când găseau băltoace beau direct de acolo, să nu moară de sete", ne-a povestit Ilie Ceapă, fiul veteranului de război.

"Proiectilele treceau deasupra noastră. Dacă nu erai atent, rămâneai fără cap"

La împlinirea centenarului de către Ion Ceapă au participat și colegi de front, care și-au amintit vremurile în care au vărsat sânge pe câmpul de luptă pentru apărarea țării. Niculae Toma, din Techirghiol, a plecat pe front în 1944. Asemenea veteranului care a împlinit 100 de ani și Niculae Toma, în vârstă de 94 de ani, a fost la un pas de moarte, fiind chiar între liniile de luptă.

"Eu am fost telefonist pe front, între liniile de bătaie. Căpitanul era din Corabia, colonelul din Constanța. Căpitanul îmi transmitea poziția inamicului, iar eu îl informam pe colonel în ce direcție trebuie să tragă. Dacă războiul mai dura două săptămâni, ne lua și ne băga la ruși și nu mai știa nimeni de viața noastră. Noi am luptat în partea Ardealului, până în Cehoslovacia. La funcția pe care am avut-o, aveam amplasamentul de un metru și jumătate sub pământ. A trecut proiectilul pe deasupra noastră de 2 ori. Dacă erai cu capul afară, rămâneai doar cu picioarele. Să fii între liniile de bătaie nu este ceva ușor", ne-a povestit Niculae Toma, 94 de ani, sergent major în rezervă și coleg de front în război cu Ilie Ceapă.