Victor Ponta se ia la trântă cu produsul algoritmului politic

Domnului director din minister, din regia și compania statului poți să-i faci orice, că rabdă ca Iisus pe cruce. Poți să-l înjuri de mamă, că te iartă. Poți să-i tai salariul pe șase luni și diurna din două delegații peste ocean, că nu-l doare. Poți să-l răstignești în ziar și apoi să-i ceri demisia, că ți-o dăruiește, legată cu fundă roz. Dar să nu controlezi licitațiile pe care le-a regizat, contractele de achiziții publice pe care le-a meșterit, că l-ai lovit în fericire.

Nu din salariu și diurnă și-a făcut el casa de vacanță din Poiana Brașov, palatul din Constanța, vila de la Mamaia, flotila de merțane și conturile în valută din Elveția. Nici dacă ar fi fost plătit, din fragedă pruncie până la adânci bătrânețe, cu salariul de director general, nici dacă ar fi ținut, în răstimp, post negru, hrănindu-se, ca pusnicii, doar cu rădăcini și păianjeni, și tot nu ar fi strâns atâtea averi. Poate doar dacă vreun unchi mai avut din America ar fi dat ortul popii și i-ar fi lăsat toată moștenirea... Dar după câți directori de la stat putrezi de bogați are țara, ipoteza aceasta e total exclusă. De altfel, postul de televiziune CNN nu a semnalat până acum vreo epidemie în rândul unchilor cu dare de mână din Statele Unite.

Pe domnul director din minister, din regia și compania statului îl înțeleg foarte bine. Niciodată nu s-a gândit că el, în persoană, va trebui să dea socoteală pentru licitațiile cu câștigători prestabiliți sau pentru contractele de achiziții publice încheiate fără de licitație. Cum să explice faptul că prețurile la care a încheiat toate tranzacțiile pe bani publici sunt cu cincizeci la sută, o sută la sută sau două sute la sută mai mari decât cele ale pieței? Cum să motiveze faptul că mereu, aceleași firme, au reușit să câștige contractele, deși aveau ofertele cele mai proaste?

Și dacă îl întreabă cineva: cum de s-a îmbogățit ca un nabab în vreme ce instituția, regia sau compania pe care o conduce a sărăcit? Ce explicație să dea?

Domnului director din minister, din regia și compania statului nu-i este teamă de dezonoare, de Dumnezeu, de închisoare. Cu onoarea, nu le-a avut niciodată. Pe Cel de Sus l-a mituit, întotdeauna, cu ceva mărunțiș azvârlit în cutia milei. Iar de pârnaie nu-i e frică, că și aia e făcută tot pentru oameni. S-ar da prins pe loc, dacă ar ști că nu se ating de agoniseala lui. Chiar dacă îi dau o condamnare de zece ani, nu o să facă decât unul, maxim doi. Iese repede pe caz de boală, căci în pușcărie nu-i loc pentru cei cu avere. Așa-i de când lumea. Doar nu o să întoarcă Justiția din România Universul pe dos...

De domnul director din minister, din regia și compania statului se poticnește acum și premierul Victor Ponta. Supărat pe câțiva șefi de instituții, primul - ministru s-a lansat, la ședința de guvern de săptămâna trecută, într-o tiradă virulentă la adresa birocraților care supraviețuiesc tuturor regimurilor politice și pe care nimeni nu reușește să-i schimbe din funcții:

"Ei sunt acolo de ani de zile, o duc bine, ne cer bugete la început de an și după aia ne spun cum nu se poate face. Cum se poate face nu ne-a zis nimeni niciodată, că nu scrie aici, când se suspendă toate licitațiile astea. Nu ne spun cum să le facem, ne spun doar că nu se pot face; să nu le facem, că nu a câștigat cine trebuie licitația și să mai facem până câștigă cine trebuie".

Premierul le-a cerut miniștrilor: "Vă rog pe toți să folosim această legitimitate pe care ne-a dat-o votul popular, să schimbăm toți acești birocrați și șmecheri care, de ani de zile, pe toate guvernele le căpușează în același fel. Eu nu stau să mă plâng că m-a bătut sistemul lui CNSC și INS și mai știu e cine. Vă rog să veniți să luăm decizii politice, ni le asumăm, ca guvern, ca majoritate parlamentară și toți cei care vă spun cum nu se poate schimbați-i din funcție și aduceți-i pe cei care vă spun cum se poate face, legal, transparent, dar cum se poate. Cum nu se poate am auzit de un milion de ori."

Eu am mari îndoieli că premierul Victor Ponta va câștiga lupta cu domnul director din minister, din regia și compania statului. După cum se știe, dar poate că primul ministru a uitat pentru o clipă, domnul director nu e de capul lui pe lume. El e produsul algoritmului politic, care, la rândul lui, e "bijuteria" sistemului politic românesc. Dacă premierul se ia la trântă cu domnul director e ca și cum i-ar declara război sistemului politic din care face parte.