Liderul de sindicat Petre Tancău acuză:

"Statul român ne pune în pericol locurile de muncă. Cine are interesul ca Petromidia să se blocheze?"

14720


După investiții de sute de milioane de dolari în Români și taxe anuale de câteva ori mai mari, KazMunayGaz, compania care deține Rompetrol, își vede amenințate afacerile în țara noastră. Măsurile autorităților române de a institui sechestru pe activele Petromidia îi îngrijorează deopotrivă pe investitorii kazahi, dar și pe miile de salariați de pe platformă, care își simt puse în pericol locurile de muncă. Despre această situație, am stat de vorbă cu Petre Tancău, liderul Sindicatului Liber Petrochimistul.


- Care este starea de spirit în rândul salariaților, a membrilor de sindicat? Sunt îngrijorați?

- Din punctul de vedere al salariaților, lucrurile au intrat în normal. Am finalizat negocierile cu conducerea companiei și am obținut o creștere salarială începând cu 1 iulie, dar îngrijorător este ceea ce se întâmplă cu DIICOT, cu sechestrele care s-au pus, pentru că în momentul în care vine și îți pune sigiliu pe instalații, atunci ai o problemă pentru că nu poți să mai funcționezi și riscul de a-ți pierde locul de muncă este foarte mare. Chiar avem o astfel de situație la Rompetrol Gaz, unde există o stație de îmbuteliere pentru butelii. Din cauză că a venit ANAF și a pus sigiliu, activitatea este în momentul de față oprită. Nu s-a mai eliberat avizul de antrepozit fiscal. Sunt afectate în jur de 35 de locuri de muncă. Deocamdată, oamenii vin la muncă dar nu au activitatea pe care trebuie să o facă și atunci își fac griji. Tot ne sună pe noi dacă știm ceva, dacă s-a luat vreo decizie. Oamenii își fac probleme pentru că nu își mai văd locurile de muncă singure. 


- Această activitate a DIICOT afectează siguranța locurilor de muncă?

- Atâta timp cât în momentul în care vine și îți spune că ai sechestru pus pe alea, pe alea și nu poți să faci mișcare, este foarte greu. Poți să pui sechestru pe acțiuni sau pe altceva, dar și acolo… Închipuiți-vă că după 25 de ani, de la 15 ani de la privatizare, este cam ciudat să vii cu astfel de măsuri, când suntem la al treilea proprietar. Am fost la stat, apoi am fost la Patriciu și acum suntem la KazMunayGaz. Acum suntem la al treilea proprietar și vii și începi să blochezi o activitate pentru că s-a întâmplat ceva înainte ca KazMunayGaz să cumpere acțiunile, care, este cumpărător de bună credință. În momentul în care au venit și au cumpărat aici, statul român a girat, a spus că totul e OK, că nu are nici un fel de probleme compania, iar apoi te trezești după opt ani că ți se spune: "Stai puțin că are firme probleme!". Nu cred că este în regulă. Plus de asta, din toate discuțiile purtate până acum, s-au făcut toate investițiile și urma să se facă iar alte investiții de 500-600 milioane de dolari, dar când ai probleme de genul acesta nu mai vine nimeni să investească. Ori noi, dacă nu se fac investiții, este normal să ne fie teamă de locurile de muncă, că nu putem să le mai păstrăm. 


- Este pusă în pericol prezența KazMunayGaz în România?

- Din discuțiile pe care le-am avut cu conducerea companiei, ei spun că dacă în continuare sunt ținuți într-un sistem din acesta în care nu poți să te dezvolți, este normal că se gândesc să caute alte opțiuni, ce să mai investească dacă statul român îi ține blocați în continuare.


- Și-au respectat investitorii kazahi angajamentele și obligațiile față de salariați?

- Din punctul acesta de vedere s-au plătit salariile, orice înțelegere pe care am avut-o cu ei a fost respectată. Și-au achitat obligațiile pe care le aveau conform contractelor colective de muncă față de salariați. Și pe linie de securitate și siguranță în muncă au luat toate măsurile ca să se lucreze în condiții de siguranță deplină. Nu este nicio problemă din acest punct de vedere. Noi mergem pe principiul că suntem parteneri și ne interesează foarte mult ca locurile de muncă să rămână în continuare.


- Ce ar însemna pentru Petromidia continuarea acestei incertitudini?

- Problema nu se pune doar pentru platforma de la Petromidia. Grupul KazMunayGaz care controlează Rompetrol are în România în jur de 6.000 de angajați. Dar nu îi punem doar pe aceștia, ci și pe cei care au conexiune cu această activitate, care se ridică la un număr foarte mare, la 12 -15.000 de oameni, care trăiesc în România pe serviciile pe care le acordă Rompetrol. Nu pot să înțeleg nici statul român din moment ce în jur de 1-2 miliarde de dolari pe an se plătesc taxe către stat. Nu mai vorbesc de fiecare salariat care plătește asigurări sociale, de sănătate. Și la bugetul local, unde sunt puncte de lucru mai consistente, sunt taxele foarte mari pentru administrația locală.

Rămân totuși uimit că în anumite momente, când un lucru merge bine, trebuie să se găsească cineva să stopeze. Nu vine nimeni să întrebe cum am rezistat până în 2000, când în 1997 au vrut să ne închidă, să ne treacă pe acea faimoasă listă de lichidare. Ne-am dus la București la prim-ministrul Ciorbea, iar ministrul Finanțelor, Ciumara, ne povestea că atunci când venea Thomson de la FMI spunea "Pe asta ați închis-o?", și punea direct degetul pe Petromidia. S-au încercat apoi diferite forme de privatizare, când a venit firma turcească Akmaya. Atunci a trebui să facem tărăboi ca să se anuleze contractul pentru că într-un an și jumătate nu aduseseră decât o barjă de țiței. Și s-a găsit o soluție de privatizare cu Rompetrol unde era Patriciu și alți doi investitori. Pentru noi, ca lucrători pe această platformă, a fost o mană cerească. În momentul în care s-a făcut privatizarea cu Rompetrol am solicitat trei condiții în contractul de privatizare: să asigure furnizarea de materie primă la capacitate, să asigure locurile de muncă pentru 5 ani și respectarea contractului colectiv de muncă. Ceea ce s-a pus în aplicare. Ceea ce spunea toată lumea că s-au transformat datoriile Petromidiei… păi s-au transformat datoriile, nu le-a șters cum s-a întâmplat de multe ori în această țară. La Petromidia au fost transformate datoriile în obligațiuni la care s-a plătit dobândă. Urma să fie răscumpărate sau statul să devină din nou acționar sau să le scoată la vânzare. Nu era nicio problemă. De ce să vii acum să spui că nu a fost o soluție bună? Mai ales că se primise și acceptul de la Comisia Europeană pentru acest lucru. Și vii acum să spui că nu trebuia să faceți privatizarea! Păi cum adică?


- În lumina celor spuse de dvs. și ținând cont că Petromidia este una dintre cele mai moderne rafinării din Europa, credeți că are cineva un interes să pună sub semnul întrebării viitorul ei?

- Eu cred că sunt interese, ca în orice branșă, sunt interese foarte mari în zonă. Pot să vă spun că în 2006 am aflat că de fapt Thomson era plătit de greci ca să se închidă Petromidia. Iar în Grecia, din 2000, s-au făcut două rafinării noi, și acum vedem în ce situație sunt. Ăia au reuși să facă două rafinării noi deși nu au țiței, iar în România vroiai să închizi și singura rafinărie pe care o ai cu ieșire la mare, cu toate posibilitățile de aprovizionare. De asta nu am înțeles nici statul român de ce procedează așa acum. Ar fi putut găsi alte metode dar care să lase lucrurile să funcționeze ca și până acum.

Există acest interes ca Petromidiei să îi meargă rău. Avem și Lukoil care și-a modernizat rafinăria de la Burgas. Este o mare bătălie pe piață în zonă. Cu cât scoți mai repede un competitor din joc cu atât mai bine. Nu pot să înțelege însă de ce tocmai statul român pune umărul la slăbirea Petromidiei, cine ce interese are? Cine are interesul ca o companie care merge bine, care a fost modernizată, în care s-a băgat 1 miliard de dolari, care are tehnologie de ultimă oră, să se închidă sau să se oprească? Cine are interesul? Să arate cine ce a furat! Dar ei vin și blochează activitatea venind și punând sechestru. A mai fost o activitate de genul acesta în 2005 când au vrut să pună sechestru, să blocheze rezervoarele, și atunci, noi, ca sindicat am făcut un memoriu la Procurorul General și am spus că nu ni se pare corect să ni se blocheze activitatea. Pune sechestru pe altele, pe acțiuni, pe ce vrei, dar nu pe lucruri care îmi blochează activitatea. 


- Dacă lucrurile nu reintră în normal, aveți în vedere acțiuni sindicale, ale salariaților?
- Noi am discutat cu oamenii. Oamenii sunt hotărâți ca în momentul în care li se pun în pericol locurile de muncă, atunci reacționează. La fel cum am reacționat și în 1997 când am fost trecuți pe lista de lichidare, cum am reacționat și în 1999 când s-a reziliat contractul cu Akmaya. Noi de fiecare dată am reacționat pentru că știm ce înseamnă locurile noastre de muncă, plus de asta, ce înseamnă obiectivul acesta. Noi ca salariați trebuie să ne gândim mai mult decât guvernanții noștri ce înseamnă pentru România acest obiectiv? Până la urmă vorbim de 4% din PIB-ul României pe care îl reprezintă această unitate. Chiar așa de neimportanți suntem? De ce la un lucru care merge bine trebuie să intervină statul și să îi pună piedici să nu se dezvolte?


- Credeți că poate exista viitor pentru Petromidia fără KazMunayGaz?

- Din ce am discutat cu conducerea grupului, KazMunayGaz se află în tratative foarte avansate cu o companie de investiții foarte mare din China, cu investiții foarte mari în Franța și în Europa. Această companie are un proiect de investiții pentru platforma Petromidia pentru a dubla capacitate rafinăriei. Dar, întotdeauna se găsesc aceia care să zgârmăne și să întărâte ca să nu se întâmple asemenea lucruri. Dar totuși, oamenii care fac asemenea chestii înseamnă că nu au nici un simț românesc în ei. Dacă vine cineva și investește aici, îți face o rafinărie, nu va putea niciodată să ia rafinăria cu el dacă vrea să plece.

Nici nu mai discut despre avantaje: mai multe locuri de muncă, taxe, impozite etc. Noi ne plângem că nu ne vin investitori, dar când găsești pe cineva dispus să vină să facă acest lucru găsești motive să îi pui Stop. Am impresia că avem foarte mulți oameni care conduc țara asta care fac parte din diferite servicii, și nu românești. Cine este interesat să scoată concurența din joc, apasă pe buton și pac sare de la Guvern cineva. Asta nu putem să înțeleg noi, ca oameni normali, care lucrăm aici și ne câștigăm și noi un salariu. 


- Ce ar fi însemnat dacă nu era privatizată rafinăria, dacă deciziile din 2001 nu ar fi fost luate? Care ar fi fost impactul pentru industrie și pentru rafinărie și angajații ei?

- Dacă nu interveneam atunci în 1997, când am ajuns la Ciorbea, am reușit să blocăm lichidarea societății. S-a găsit acea variantă, când s-a încheiat contractul de privatizare cu Akmaya, unde FPS a greșit că nu și-a luat niște garanții, și a trebuit să facem noi în 1999 acțiuni ca să se rezilieze acel contract. După aceea, până la final, a fost privatizată. Mulți acuză că doar 59 milioane de dolari s-a plătit, dar datoriile erau de peste 600 de milioane de dolari. Pe noi ca salariați nu ne interesa cu cât s-a vândut. Putea să se vândă și cu un dolar. Pe mine mă interesează ca acele condiții pe care le pui să asigure funcționarea societății. Pentru noi a fost o privatizare de succes. Nu știu de ce nu înțeleg acest lucru și guvernanții noștri. Dacă nu se făcea privatizarea în 2001, acum, aici, nu mai era nimic. Era tot tăiat. Erau atâția cu fierul vechi primprejur care abia așteptau să se dea decizia să se taie tot și să se dea la fier vechi.

Acum nu poți să oprești activitatea unei asemenea companii pentru ceea ce a făcut un om, dacă a făcut ceva. I-al pe acela, cercetează-l, vezi dacă a greșit. Dar nu așa. Vii deodată și pui sechestru. Iar la noi lucrurile astea se întâmplă mai mult la televizor, în anumite momente. Mai exact, în fiecare an electoral. Mereu, înainte de alegeri, Petromidia devine subiect electoral. Chiar e ciudat. Statul ar trebui să gândească și ca un om de afaceri, să vadă câți bani îi aduce acest obiectiv. Dar ei merg pe principiul "să omorâm tot vaca aia care dă cel mai mult lapte".

În funcție de înaintarea evenimentelor sau agravarea situației în care suntem vom discuta cu oamenii.

Noi apreciem faptul că Patriciu a căutat să vândă Petromidia cuiva care avea sursa de petrol. Dacă nu aveam rafinăria cumpărată de cineva care avea sursa de țiței, pe perioada crizei ne blocam și cădea totul. Având sursa de țiței, avem continuitate în producție.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.4557 secunde