Românii n-au încetat să viseze la o flotă maritimă comercială sub pavilion național

Recunosc, sunt un nostalgic incorigibil! Nu pot scăpa de dorul mistuitor de flota noastră maritimă. Cred că necazul mi se trage de la tinerețea petrecută în Șantierul Naval Constanța, unde, în calitate de sociolog, timp de 17 ani am participat la construcția a 40 de nave de mare tonaj. 

Oh, parcă le văd și acum: mineralierele de 55.000 tdw "Tomis", "Bocșa", "Bicaz", "Bârlad", "Borsec", "Botoșani", "Buziaș", "Beiuș", "Breaza", petrolierele de 150.000 tdw "Independența", "Unirea", "Libertatea", "Biruința", mineralierele de 165.000 tdw "Comănești", "Cărbunești", "Ferosa", "22 Decembrie 1989 și multe altele.

Îmi amintesc cum le-am urmărit nașterea pas cu pas, de la primele profile debitate în hala de construcții, la ultimele secții și blocsecții asamblate pe platforma de montaj. Le-am văzut cum încep să prindă formă în docul uscat, cum sunt armate cu motoare, instalații și echipamente de bord. Aveam inima încărcată de o nebună mândrie când "pruncii de oțel" primeau sărutul mării și porneau în probe de mare, dar mai ales când îi vedeam trecând prin proba cu șampanie a botezului marinăresc, în aplauzele constructorilor de nave. Ce spectacol măreț! Corpurile tinerelor nave vibrau de nerăbdarea de a porni în aventură pe mările și oceanele lumii, cu tricolorul României la catarg și având echipaje românești.

Acum, toate acestea au rămas în urmă, sunt doar amintiri ale unui om ajuns în pragul vârstei de 70 de ani, povești de spus tinerilor generații care n-au de unde să știe cum arată o navă maritimă comercială înmatriculată sub pavilion românesc. 

Victima bolilor statului românesc

Dar să lăsăm gândurile nostalgice și să pătrundem "în meandrele concretului", cum ar spune fostul șef de stat Ion Iliescu, al cărui regim a fost părtaș la opera de distrugere a flotei maritime comerciale și a flotei de pescuit oceanic.

După ce a făcut eforturi timp de 40 de ani să construiască o flotă care, la sfârșitul anului 1989, număra 301 nave maritime comerciale, cu o capacitate de transport de 6.185.000 tdw și ocupa locul 26 între flotele lumii după tonajul brut ( 3.561.000 TRB), România a atins performanța, de neegalat, de a-și distruge aproape întregul parc de nave comerciale într-un singur deceniu. 

Scriam la acea vreme, într-un articol publicat în ediția din 21 aprilie 2000 a ziarului "Cuget Liber": "Ultimul deceniu al secolului XX a demonstrat că pentru a distruge marile flote ale lumii nu mai este nevoie de războaie. Criza fostelor economii comuniste aflate în tranziție spre capitalism a pus în funcțiune numeroase forțe demolatoare. Corupția de partid și de stat, sistemele mafiote care se întrepătrund cu instituțiile statului și partidele politice, managementul dezastruos al reformelor economice sunt principalele cauze ale dispariției unor flote întregi."

Au trecut două decenii de când România a ieșit din rândul țărilor ce dețin o flotă maritimă comercială. În tot acest timp au existat câteva tentative de a crea cadrul legislativ favorabil reconstrucției ei. Toate au eșuat din cauza cunoscutelor boli ale statului românesc: indiferență, ignoranță, neprofesionalism, dar, mai ales, corupție. 

Epavele flotei naționale

Din flota maritimă comercială de altădată au mai rămas doar trei nave. 

"Albatros" (fost "Dej") este un cargou de mărfuri generale construit în 1977. Are lungimea de 130,77 metri, lățimea de 17,73 metri și capacitatea de 8.750 tdw. A fost preluat în 1990, de către Academia Navală "Mircea cel Bătrân", de la Navrom, și a stat multă vreme în reparații. Primul voiaj l-a făcut în 2001, cu studenți la bord. Până în 2008, a transportat produse metalurgice, ciment, uree, cărbune, floarea soarelui și tehnică militară. În 2009 a participat la două misiuni, transportând tehnică militară în Irak. În prezent, stă la cheu, în dana militară, servind ca navă-laborator. 

Cele două ferry-boat-uri "Mangalia" și "Eforie" au fost construite la Șantierul Naval din Constanța. Au 184,5 m lungime, 26 m lățime, pescajul de 15,2 m și capacitatea de 12.000 tdw. "Mangalia" a fost livrată companiei "Navrom", în 1988, iar "Eforie", companiei "Romline", în 1991. În anii ´90, navele au fost transferate la CFR "Marfă", în cadrul căreia se înființase Agenția Ferry-Boat. Armatorul s-a străduit să le facă profitabile, încercând să creeze un serviciu de linie în zona Mării Negre. Prima cursă de probă, dinspre Constanța spre portul Batumi, din Georgia, a unui ferry-boat românesc a avut loc în martie 1999. După opt ani de la acel eveniment, voiajurile pe relația Constanța - Batumi au fost suspendate, la eșec contribuind, în special, starea proastă a celor două nave românești surori. Ambele au rămas fără certificat de clasificare în 2008, iar din 2009 sunt în conservare, în portul Constanța, la Agigea. 

În conferința de presă, ce a avut loc pe 22 noiembrie 2016, în portul Constanța, Mihuț Crăciun, care în acel moment mai era directorul general al Societății Naționale de Transport Feroviar Marfă "CFR Marfă", a vorbit despre proiectul de reconstrucție și modernizare a ferry-boat-urilor "Mangalia" și "Eforie". Susținea că, în baza unui proiect pilot, cele două nave vor trecere de la acționarea cu combustibilul lichid la cea cu gaze naturale lichefiate.

I-am spus-o atunci, fără menajamente, că este o idee absurdă, având în vedere vechimea navelor și gradul ridicat de uzură al echipamentelor.

Mihuț n-a mai avut prilejul să mă contrazică prin fapte, pentru că a izbucnit scandalul legat de vânzarea la preț de fier vechi a 2.450 de vagoane. Patru directori, ai CFR Marfă, în frunte cu el, au fost arestați preventiv în urma deciziei Tribunalului Timiș.

De altfel, nu cred șefii companiei feroviare aveau vreo intenție bună în legătură cu ferry-boat-urile. Iar convingerea mi-a fost întărită de o sursă demnă de încredere, din cadrul CFR Marfă.

x    x    x

Stimați cititori, în afara celor trei relicve ale flotei de altă dată, România are înmatriculate sub pavilion național 490 de nave tehnice, portuare și ambarcațiunii maritime, iar pentru navigația interioară, un număr de 4.968 de nave, ambarcațiuni și construcții plutitoare a căror listă o prezentăm în articolul alăturat. Existența îmi dă speranța că, odată și odată, vom mai avea o flotă maritimă comercială sub pavilion românesc.