Poziția fermierilor români privind politica agricolă comunitară

r 16 organizații membre ale Federației Naționale PRO AGRO au semnat un document adresat UE

Sectorul agroalimentar românesc constituie un motor de creștere economică și furnizor de locuri de muncă. De aceea e necesar ca România să aibă un punct de vedere important în cadrul negocierilor privind politica agricolă comună a Uniunii Europene, după 2020, se arată într-un document ce exprimă poziția celor 16 organizații membre ale Federației Naționale PRO AGRO.

Semnatarii atrag atenția că negocierile trebuie să țină cont de faptul că Brexitul atrage o reducere substanțială a bugetului UE, după 2020, și implicit a bugetului viitoarei politici agricole comune. Pe de altă parte, pe piața mondială, UE va continua să fie puternic concurată de producția agricolă extracomunitară, care nu respectă exigențele impuse privind securitatea, siguranța și calitatea alimentelor.

Comunitatea europeană va trebui să răspundă acestor provocări și să rămână lider privind diversitatea, calitatea și volumul produselor agroalimentare exportate.

În prezent, producția de produse proteice este unul din punctele slabe ale UE. Comunitatea europeană este un mare importator de soia și derivate ale acesteia, deși unele țări comunitare, precum România, beneficiază de condiții favorabile pentru culturile de lucernă, soia, mazăre, fasole și altele. Din păcate, cultivarea acestor plante este prea puțin stimulată.

PRO AGRO propune inițierea unui program european de creștere a volumului de culturi proteice, prin care să se acorde un sprijin suplimentar cultivatorilor.

Producția ecologică - unul dintre dezideratele UE - presupune tehnologii cu standarde reduse de poluare precum: doze reduse de pesticide; doze fracționate de azot; cultivarea plantelor fixatoare de azot pentru reducerea dozelor de îngrășăminte chimice cu azot; practicarea unei agriculturi de precizie prin aplicarea unor tratamente sau fertilizări variabile prin optimizarea nevoilor plantelor la nivel micro. Întrucât costurile de producție sunt mari, pentru ameliorarea rentabilității fermelor, este necesar un sprijin financiar compensatoriu pentru suprafețele la care se aplică astfel de măsuri, arată PRO AGRO.

Semnatarii documentului atrag atenția că excluderea sau limitarea fermelor mari de la plățile directe reprezintă o inechitate, ce poate avea urmări grave, precum reducerea locurilor de muncă pentru locuitorii din mediul rural, care nu au șanse de subzistență.

Ei propun ca fermele mari să primească în continuare același sprijin pe suprafață ca și celelalte exploatații sau o sumă apropiată ca valoare cu aceasta, în funcție de numărul de salariați, de suprafața minimă pe salariat sau de valoarea fondului de salarii utilizat.

Fermierii reprezentați de PRO AGRO propun, pentru politica agricolă comună după anul 2020, următoarele:

- plățile directe nu trebuie condiționate de dimensiunea exploatației atât timp cât singurul criteriu ce stă la baza acordării finanțării este cultivarea hectarului de teren sau deținerea animalelor care fac obiectul cererii de plată;

- egalizarea nivelurilor plăților directe între statele membre;

- eliminarea criteriilor istorice de distribuire a fondurilor plăților directe;

- continuarea aplicării schemei de plată unică pe suprafață în statele membre, încorporată în UE după 2004;

- lăsarea la latitudinea statelor membre a posibilității de aplicare și majorare a fondurilor pentru sprijinul cuplat în anumite sectoare (în special în domeniile social și economic), dar cu o mai mare flexibilitate a acestui instrument, prin posibilitatea de aplicare în mai multe sectoare, decât în ​​prezent, în cadrul angajamentelor asumate ale UE;

- acordarea unei intensități a sprijinului pentru producerea culturilor proteice care are un grav deficit la nivelul ​​UE, rolul lor în creșterea calității ecosistemelor;

- includerea unor noi subvenții directe pentru apicultură, datorită importanței esențiale a acesteia pentru conservarea și menținerea echilibrului ecologic și biologic diversificat;

- sprijinul acordat fermelor agricole ar trebui să fie în continuare orientat doar către activitățile agricole, iar definiția pentru "tânăr fermier" ar trebui revizuită;

- este necesară simplificarea reală atât pentru fermieri, cât și pentru administrație a procedurilor de implementare a plăților directe inclusiv prin utilizarea digitalizării, a teledetecției și IT pentru a stabili eficiența, sistemele de aplicare și controlul mai precis și de calitate;

- adoptarea unor forme de sprijin direct și de stabilizare a veniturilor agricole aplicate fermierilor după modelul din SUA și Canada, ca instrumente suplimentare, voluntare sau pilot;

- continuarea plății redistributive la praguri stabilite de statul membru;

- creșterea procentului alocat de la 15% la cel puțin 25% este o măsură ce ar putea compensa exploatațiile mari în eventualitatea unei plafonări a plăților și va permite o acceptare procentuală a acestora în funcție de dimensiune.

Documentul abordează numeroase aspecte ale politicii agricole comune și formulează propuneri la fiecare capitol. Este pentru prima oară când organizațiile fermierilor români își exprimă poziția atât de coerent, de constructiv și cu o asemenea forță pe plan comunitar.