În anul 2005, Guvernul României a înființat societatea de investiții de tip închis Fondul Proprietatea, care urma să funcționeze ca un sistem de despăgubire a persoanelor expropriate în mod abuziv, de regimul comunist. Compensarea a fost făcută prin acordarea de acțiuni la Fondul Proprietatea, reprezentând valoarea reală a imobilelor ce nu s-au restituit în natură.
Capitalul social al Fondului Proprietatea a fost constituit din pachete de acțiuni la 83 de companii în care statul era acționar unic sau majoritar, valoarea capitalului net fiind de peste 15,411 miliarde de lei la debut.
În portofoliul său se aflau acțiuni cu următoarea pondere în capitalul social al unor mari companii naționale și comerciale din trans-porturi, sectorul energetic și poștă: 20% - Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu, 20% - Administrația Canalelor Navigabile, 20% - Administrația Porturilor Maritime Constanța, 24,09% - ENEL Distribuție Dobrogea, 9,7% - Nuclearelectrica, 25% - Poșta Română și așa mai departe.
Veniturile Fondului Proprietatea constau din dividendele încasate de la companiile la care era acționară, din care își acoperă cheltuielile, iar diferența o redistribuie acționarilor săi.
La data de 31 decembrie 2007, Fondul Proprietatea avea 3.028 de acționari, care dețineau 14.240.540.675 de acțiuni, în valoare de peste 14,240 miliarde de lei. Structura acționarilor era următoarea:
- Statul român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor - 87,7488%;
- 3.024 de persoane fizice - 12,2019%;
- 3 persoane juridice - 0,04993%.
Începând cu data de 25 ianuarie 2011, acțiunile Fondului Proprietatea au început să fie listate la Bursa de Valori București, fapt ce le-a permis acționarilor săi să vândă acțiunile la valoarea lor de piață. Din start, acțiunile Fondului Proprietatea au condus, vreme îndelungată, în topul tranzacțiilor de pe piața de capital.
Au trecut șase ani de atunci și configurația acționariatului s-a schimbat radical. La 30 decembrie 2016, numărul acționarilor a ajuns la 7.146. Aceștia dețineau 9.631.294.045 de acțini cu drept de vot. Structura acționariatului, după capitalul subscris și vărsat, era următoarea:
- Ministerul Finanțelor Publice - 0,05%;
- persoane fizice române - 17,91%;
- acționari instituționali români - 14,12%.
- The Bank of New York Mellon (bancă depozitar pentru certificate de depozit globale, având la bază acțiuni suport) - 35,89%;
- acționari instituționali străini - 21,24%;
- persoane fizice nerezidente - 3,32%;
- Fondul Proprietatea - 7,59%.
După cum se constată, 60,45% din acțiunile cu drept de vot sunt în mâna străinilor, fapt ce demonstrează că Fondul Proprietatea s-a transformat într-o companie multinațională. Acționarul principal, The Bank of New York Mellon, este, la rândul său, o multinațională cu sediul în SUA, care are în custodie și administrare acțiuni în valoare de 30,5 trilioane de dolari, iar în management, acțiuni în valoare de 1,7 trilioane de dolari, la companii din America de Nord, Asia - Pacific, Europa, Orientul Mijlociu, Africa și America Latină.
Faptul că instituțiile financiare străine au controlul asupra deciziilor Fondului Proprietatea afectează negativ economia și societatea românească. Practic, prin intermediul Fondului Proprietatea, acționarii instituționali străini sunt cei care numesc administratori la Administrația Porturilor Maritime Constanța, Administrația Canalelor Navigabile, Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu, Oil Terminal și celelalte companii. După cum s-a dovedit, interesul acestora este să obțină un dividend cât mai mare de la companiile din portofoliu, iar cota din profit repartizată pentru investiții să fie cât mai mică.
Culmea, statul român le joacă în strună. Astfel, companiile la care acesta este acționar unic sau majoritar sunt obligate de OG nr. 64 din 2001 să repartizeze, către stat și acționarii minoritari, printre care și Fondul Proprietatea, sub formă de dividende sau vărsăminte, minimum 50% din profitul net. Pe de altă parte, OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice cuprinde un mecanism de motivare spre profit. Remunerația membrilor consiliului de administrație și a directorilor include o componentă variabilă, constând într-o cotă de participare la profitul net al societății. Astfel că, de dragul profitului, sunt neglijate lucrările de reparații, întreținere și investiții în infrastructură, așa cum s-a întâmplat la Administrația Porturilor Maritime Constanța, Oil Terminal și alte companii din portofoliu.
Mai grav este faptul că acțiunile Fondului Proprietatea au condus la blocaje în activitatea unor companii ale statului, așa cum se întâmplă la Oil Terminal Constanța. Despre acest caz am relatat pe larg în mai multe ediții ale ziarului "Cuget Liber".
În ciuda tuturor acestor dovezi, guvernanții români vor să scoată la vânzare, pe piața de capital, pachete de 5 - 10% din acțiunile companiilor la care deține controlul. Ca urmare, se va ajunge la creșterea controlului multinaționalelor în aceste companii, cu efecte negative asupra infrastructurii economiei naționale.