Economia țării are nevoie de o schimbare politică, de un guvern responsabil și performant!

Alegerile europarlamentare s-au încheiat cu un eșec răsunător pentru coaliția guvernamentală PSD – ALDE. Social democrații au realizat doar jumătate din scorul obținut la alegerile legislative din 2016, iar partidul lui Călin Popescu Tăriceanu n-a reușit să treacă pragul electoral.

Rezultatul de la scrutinul din 26 mai 2019 este, în mare măsură, efectul politicii economice a actualei Puteri. În decurs de doi ani și jumătate, aceasta s-a străduit să schimbe regulile economiei de piață în funcție de interesele de partid și să reintroducă metodele economiei de comandă. 

Guvernanții social-democrați au dus o politică fiscală cu consecințe grave pentru populație și mediul de afaceri. Aceasta a generat instabilitate, lipsă de predictibilitate, contradicții și tensiuni, a stimulat consumul, inflația, dependența de importuri, deprecierea monedei naționale, a descurajat investițiile și creșterea locurilor de muncă. 

Prin politica de redistribuire a veniturilor obținute din taxe și impozite, PSD a creat dezechilibre majore pe piața forței de muncă, favorizând sectorul bugetar în dauna celui privat, a încurajat nemunca, a sporit gradul de îndatorare al României și a făcut să crească deficitul bugetar. 

Politica dezastrului

Deși timp aproape un deceniu s-a tot vorbit despre necesitatea reindustrializării României, coaliția guvernamentală a ignorat industria. Toată lumea știe că, dacă vrem să dezvoltăm agricultura, să valorificăm superior producția internă, avem nevoie de o industrie alimentară puternică. Pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere, feroviare, aero și portuare, trebuie relansate industrii care să asigure materialele de construcții, instalațiile, utilajele și mijloacele de transport necesare. În 1995, ponderea producției industriale în produsul intern brut al țării era de 31,7%. În 2017 a ajuns la doar 23,7%.

Coaliția PSD – ALDE a dus o politică fiscală dezastruoasă pentru populație și agenții economici. Prima "revoluție fiscală" a Guvernului Dăncilă a avut efectul unei dinamite. A lovit doar munca salarială din sectorul privat. Unui număr de 1,2 milioane de angajați le-au fost diminuate salariile, fapt ce a stimulat migrația externă a lucrătorilor români și adâncirea crizei forței de muncă. 

În schimb, cea de a doua "revoluție fiscală" a Guvernului Dăncilă poate fi comparată cu o bombă atomică. Efectele ei devastatoare n-au fost doar de moment, ci și de lungă durată, iar numărul "țintelor" distruse este incomparabil mai mare. 

Iată, la foarte scurt timp după adoptarea OUG 114 din decembrie 2018, leul a început să se deprecieze în raport cu principalele valute. Evoluțiile negative de pe piața valutară au dus la scumpirea importurilor, a serviciilor ale căror prețuri sunt calculate în valută, a taxelor, impozitelor și accizelor care sunt raportate la moneda europeană. 

Pe termen mediul și lung, creșterea neîncrederii în leu are consecințe pe piața creditării.

Introducerea "taxei pe lăcomie" a reprezentat o gravă amenințare la adresa sistemului bancar, care se vede condamnat să lucreze în pierdere, de acum înainte. Pentru a se salva, marile bănci au decis să își restrângă, drastic, investițiile și să își reducă personalul. 

Ce vor românii?

Execuția bugetului general consolidat este cel mai semnificativ indicator al unei guvernări. Ea ne arată cât de capabili sunt cei aflați la putere să administreze resursele financiare ale țării. Guvernul Dăncilă a reușit contraperformanța de a ridicat deficitul bugetar la 3% din PIB, în 2018, potrivit Eurostat și de a îndatora și mai mult România. 

Partenerii sociali au fost ignorați de guvernanți. Cabinetul Dăncilă a transformat instituția dialogului social într-un dialog al surzilor. Vreme de doi ani și jumătate, patronatele și sindicatele și-au răcit gura de pomană prezentând problemele grave din economia românească și prezentând soluții. Ele au vorbit, ele au auzit!

Rezultatul votului de la europarlamentare ne spune că românii vor un altfel de politică economică din partea guvernanților. Vor respectarea regulilor economiei de piață, o politică fiscală stimulativă, stabilă și previzibilă. Vor ca statul să redistribuie o mai mare parte din taxele și impozitele colectate spre investițiile din infrastructura rutieră, feroviară, a învățământului și sănătății! Vor reducerea birocrației, simplificarea aparatului de stat, desființarea instituțiilor bugetofage și inutile, mai buna gestionare a banului public!

Nu-mi fac iluzii că guvernanții au înțeles mesajul electoratului, dar sper că votul din 26 mai 2019 va modifica raporturile de forță din Parlamentul României și va deschide drumul spre alegerile anticipate. Economia țării are nevoie de o schimbare politică, de un guvern responsabil și performant!