Cum a reușit Oil Terminal să rupă gura… portului

1328
Cum a reușit Oil Terminal să rupă gura… portului - cumareusitgabrieldatrabansisorin-1469118961.jpg

Articole de la același autor

• O performanță de invidiat a echipei de management a companiei


Cine își imagina că, după închiderea unei salbe de rafinării românești și transferul celei mai mari părți a activității petroliere din portul Constanța în portul Midia, ca urmare a intrării în exploatare a terminalului monoboy, în februarie 2009, compania Oil Terminal va supraviețui?


Ajuns în cel de-al 118-lea an al existenței sale, terminalul petrolier din portul Con-stanța nu numai că a rezistat tuturor loviturilor (și nu au fost puține), dar a mai și obținut performanțe de invidiat.


Iată, în primul semestru din 2016, Oil Terminal deține următoarele ponderi în fluxurile totale derulate prin porturile maritime românești: 53,54% din traficul general de produse petroliere; 37,50%, din traficul de țiței; 83,08%, din traficul de produse chimice. 
Din iulie 2012, de la instalarea la "câr-mă" a lui Sorin Viorel Ciutureanu, compania a înregistrat o creștere spectaculoasă a activității și a rezultatelor financiare. Din analiza datelor de bilanț contabil publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, rezultă că, în 2015, Oil Terminal a obținut venituri totale de 140.711.474 lei, mai mari cu 30,11% față de anul 2014 și cu 2,72% față de 2008 (înainte de transferul celei mai mari părți din traficul de hidrocarburi în portul Midia). 


În 2015, compania a realizat un profit brut de 10.163.184 lei, de 4,5 ori mai mare față de anul precedent și de 7 ori mai mare față de 2008.


În ierarhia operatorilor portuari, deține locul doi, după volumul veniturilor realizate în 2015, și locul cinci, după profitul brut. 


Cu un număr mediu de 959 de lucrători, Oil Teminal este cel mai mare angajator printre operatorii din portul Constanța, cu o pondere de circa 24%.


"Secretul creșterii activității noastre constă în apropierea de traderii (comercianții) internaționali. Oil Terminal ajunsese să fie dependent de companiile care operau în România. Pe de o parte, am atras cantități tot mai mari de mărfuri în tranzit, iar pe de altă parte, am schimbat treptat strategia de tarifare, în condițiile în care lucrăm cu tarife reglementate de ANRM. În prezent, peste 30% din cifra noastră de afaceri este legată de traderii internaționali. Principalii noștri clienți rămân Petrotel LuckOil și traderul care-i livrează materia primă.


Scăderea cotațiilor petroliere s-a dovedit a fi un avantaj major pentru toate termi-nalele petroliere din lume, dar și pentru rafinării, care au lucrat din plin, având o marjă de profitabilitate foarte mare. Astfel, au apărut volume noi de mărfuri. În zona Mării Negre marfa e ieftină, iar companiile rușești încearcă să pătrundă pe piața europeană. Această conjunctură s-a dovedit a fi favo-rabilă pentru noi", a declarat directorul co-mercial Gabriel Daraban.


Creșterea profitului companiei s-a realizat în dauna reparațiilor și investițiilor? "Dim-potrivă, pe măsură ce au crescut veniturile, am alocat mai multe resurse în acest scop, principala noastră preocupare fiind exploatarea instalațiilor în condiții de ma-ximă siguranță. În schimb, am reușit să reducem numărul de personal pe cale naturală și prin restrângerea angajărilor. Din 2012 și până în prezent, efectivele de angajați au scăzut cu circa 300 de persoane. E vorba de angajați cu salarii foarte bune, raportat la piața constănțeană. Ca urmare, cheltuielile cu forța de muncă s-au redus considerabil. Avem o politică coerentă privind costurile și eficiența lor, iar aceasta s-a reflectat în creșterea profitului", explică directorul general Sorin Ciutureanu.


Operatorul constănțean este departe de a fi un terminal petrolier modern. Spre exemplu, depozitul din sud a fost construit în 1970. "Modernizarea și retehnologizarea instalațiilor a devenit o problemă acută. Noi, managerii, ne-am dori ca Oil Terminal să fie la nivelul celorlalte terminale din Europa. Sunt necesare investiții în automatizări, pentru ca în final să ajungem la un sistem informatic integrat", afirmă directorul general.


Conform estimărilor, Oil Terminal are nevoie de investiții de circa 100 de milioane de euro pentru a se ridica la nivelul celor mai moderne terminale petroliere din Europa. Dar poate finanța compania un volum atât de mare de investiții? Cadrul normativ face imposibil acest lucru. Legea obligă Oil Terminal și toate companiile în care statul este acționar majoritar să repartizeze cel puțin 50% din profit sub formă de dividende. În aceste condiții, Oil Terminal n-ar putea nici în două sute de ani să își asigure, din fonduri proprii, finan-țarea investițiilor. 


Cel ce ar trebui să investească este statul român, în calitate de proprietar al insta-lațiilor din terminalul petrolier. Acestea sunt concesionate companiei Oil Terminal, care le exploatează, le întreține, plătește redevență pentru ele și dividende. Tot statul român ar trebui să investească în capacități de stocare noi, care să fie conce-sionate și să-i aducă venituri, și ar trebui să finanțeze transferul depozitului petrolier din centrul Constanței (care are o capacitate de 500.000 de metri cubi) în zona depozitului sud.


Trebuie să remarcăm existența unei contradicții flagrante în modul în care statul tratează industria portuară. Pe de o parte, și-a propus să facă mari investiții în portul Constanța, să construiască noi terminale de cereale, de containere, de pasageri, în condițiile în care cele existente sunt utilizate cu mult sub capacitate, iar pe de altă parte nu investește în terminalul petrolier, care nu dispune de capacități de stocare pe măsura cererii existente. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.5728 secunde