Comisia Europeană îi arată României cartonașul roșu

Comisia Europeană cere insistent României să transpună pe deplin în legislația sa internă legislația UE privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere. Directiva reglementează emisiile de SO2, de NOx și de pulberi în atmosferă cu scopul de a reduce aceste emisii și riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu pe care le pot determina. Ea stabilește, de asemenea, norme pentru monitorizarea emisiilor de monoxid de carbon. Statelor membre li s-a cerut să comunice măsurile naționale de transpunere a directivei în legislația națională până la 19 decembrie 2017. Dat fiind că România nu a respectat termenul, Comisia i-a trimis, în ianuarie 2018, o scrisoare de punere în întârziere. Întrucât România nu a comunicat încă măsurile, Comisia îi trimite acum un aviz motivat. România are la dispoziție două luni pentru a răspunde. În absența unui răspuns corespunzător, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție a UE cu privire la România.

x x x

Totodată, Comisia Europeană i-a transmis României o scrisoare de punere în întârziere din cauza incapacității sale de a controla emisiile de dioxid de sulf provenite de la două instalații mari de ardere, Govora 2 și Deva 2, care au dus limitele de emisii ale României cu mult peste plafoanele naționale pentru dioxid de sulf și pulberi, cu efecte semnificative asupra mediului și sănătății publice. România are la dispoziție două luni pentru a răspunde; în caz contrar, Comisia poate decide să trimită un aviz motivat.

x x x

Printr-o altă scrisoare de punere în întârziere, României i se cere să își transmită observațiile cu privire la normele sale naționale referitoare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. Normele naționale actuale impun o obligație de notificare prealabilă a oricărei intenții de modificare a primelor, precum și o serie de limitări a modalităților de calculare a primelor de către asigurători. Comisia este de opinie că aceste obligații contravin dispozițiilor articolelor 21 și 181 din Directiva Solvabilitate II, astfel cum au fost interpretate de jurisprudența Curții referitoare la principiul libertății tarifare. Legislația națională menționată cuprinde, de asemenea, dispoziții care îi obligă pe asigurători să emită, pentru anumite categorii de vehicule, o poliță valabilă doar pe teritoriul României și să stabilească cuantumul primei ținând seama de riscurile asociate. În opinia Comisiei, aceste dispoziții contravin articolului 14 din Directiva privind asigurarea auto, care impune ca polițele de asigurare de răspundere civilă auto să acopere întregul teritoriu al Uniunii pe baza unei prime de asigurare unice. În cazul în care România nu acționează în următoarele două luni, Comisia îi poate trimite un aviz motivat cu privire la această chestiune.