Cei ce se încăpățânează să țină aprinsă flacăra științei

Cercetarea științifică românească funcționează de ani de zile în condiții de avarie. Statul subvenționează tot mai puține studii, iar solicitările mediului privat sunt ca și inexistente. Cercetătorii științifici sunt o specie pe cale de dispariție, care supraviețuiește cu "furajul" pasiunii.

Capitol închis

Starea cercetării românești este reflectată extrem de sugestiv de site-ul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. La domeniul "cercetare" nu există nicio informație, semn că, pentru minister, cercetarea științifică este un capitol închis.

Dezastrul cercetării românești nu datează de ieri, de azi, după cum reiese din raportul "Cercetarea științifică din România, între a fi și a nu fi", semnat de Vladimir Țopa, membru corespondent al Acade-miei Române. Documentul reprezintă o analiză sistematică privind cercetarea științifică din intervalul 1985-2003. Analiza se încheia cu concluzia că cercetarea științifică este într-o profundă și gravă criză datorată scăderii drastice a fondurilor bugetare de la 1.400 milioane de dolari în 1989 la 150 milioane de dolari în 2000, ceea ce a condus la plecarea din sistem a 135.000 salariați (3/4 din total), din care 40.000 salariați cu studii superioare (2/3 din total). Vladimir Țopa atenționa: "Există un mare risc ca numărul cercetătorilor să scadă sub masa critică, ceea ce ar fi catastrofal pentru viitorul țării, căci fără cercetare științifică nu este posibil progresul economic, social și cultural."

În urma acelui raport, guvernanții români au ales varianta "a nu fi" pentru cercetarea științifică, alocându-i un buget tot mai subțire și împiedicând-o să-și mai îndeplinească misiunea. Dacă astăzi s-ar actualiza studiul lui Vladimir Țopa, s-ar constata că cercetarea științifică româ-nească a ajuns la stadiul "catastrofal".

Inițiativa europeană

Pe data de 18 iulie 2012, Comisia Europeană a prezentat un pachet de măsuri concrete pe care statele membre trebuie să le ia în vederea realizării așa numitului "spațiu european de cercetare", în fapt o piață unică pentru cer-cetare și inovare. Obiectivul este de a le permite cercetătorilor, institutelor de cercetare și întreprinderilor să se deplaseze, să concureze și să coopereze mai bine în afara granițelor. Se speră ca această inițiativă să ducă la creșterea competitivității acestora, ca fondurile destinate cercetării să fie alocate în mod concurențial.

Existența acestei piețe unice va fi benefică pentru cercetarea științifică românească? La această întrebare ne-au răspuns reprezentanții unor prestigioase instituții de profil din județul Constanța.

O mână de supraviețuitori

Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Constanța nu mai primește de ani de zile fonduri pentru cercetare, a declarat inginerul șef Ion Caplan. Ministerul Agriculturii nu mai lansează teme de cercetare, iar sectorul privat nu a comandat niciodată, până în prezent, vreun studiu. Unitatea supraviețuiește din activitatea de dezvoltare, din comercializarea produselor și, în ciuda condițiilor financiare vitrege, realizează studii pe culturile de producție.

La această dată, stațiunea mai are zece cercetători, dintre care cinci au vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani, iar ceilalți cinci, între 58 și 62 de ani. Salariile lor variază între 1.000 și 1.400 de lei.

"Realizarea pieței unice este o oportunitate pentru relansarea activității de cercetare în stațiune. Unitatea noastră ar putea intra în competiția pentru proiectele internaționale" - și-a exprimat încrederea inginerul șef.

Privind cu invidie spre Franța

Radu Răducu, directorul general al Institutului de Cercetare - Dez-voltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas Constanța, a declarat că unitatea nu primește niciun ban de la bugetul de stat, fiind nevoită să se descurce din resur-sele proprii, să se autofinanțeze. Cu toate acestea, activitatea de cercetare în domeniul genetic și al ameliorării raselor a continuat.

Începând din 2010, temele de cercetare lansate de ministerele educației și agriculturii au dispărut. Despre abordarea proiectelor cu finanțare europeană nici nu poate fi vorba, din cauza lipsei bonității. Sectorul privat are nevoie de roadele cercetării științifice, dar este fărâmițat în ferme prea mici, care nu pot susține costurile unor teme de cercetare. În schimb, fermierii achiziționează, de la institut, material genetic sau progres genetic (cum îl numesc cercetătorii), la prețuri inferioare costurilor de cercetare, reușind să obțină rezultate foarte bune în producție.

Cercetători constănțeni privesc cu invidie la colegii lor din Franța, ale căror institute de cercetare primesc subvenții de sute de milioane de euro.

Institutul din Palas are 22 cercetători științifici, dintre care 20 cu doctorate și 6 specialiști cu studii superioare pentru sectorul de pro-ducție, care cuprinde 4.000 de ovine și caprine. Salariile cercetătorilor sunt cuprinse între 1.500 lei și 2.200 lei net.

Radu Răducu consideră că institutul pe care îl conduce poate concura cu succes pe piața internațională a cercetării științifice, întrucât are un personal foarte bine pregătit și cu multă experiență.

În corsetul bugetar

Institutul Național de Cercetări Marine "Grigore Antipa" este deja prezent pe piața europeană, în calitate de coordonator în două proiecte, a declarat directorul ge-neral Simion Nicolaev. Unitatea nu duce lipsă de solicitări. Dimpotrivă, volumul temelor de cercetare este mai mare în comparație cu resursa umană.

Necazurile institutului decurg din statutul său ambiguu. Deși se autofinanțează, este tratat ca orice instituție bugetară. Nu poate acorda salarii mai mari, deși are de unde, nu poate angaja mai mulți cerce-tători, deși are mult de lucru. Cerce-tătorii prestează câte două norme în cadrul proiectelor cu finanțare europeană, dar nu pot fi plătiți în plus pentru că nu le permite legea de salarizare a bugetarilor. Institutul are 43 de cercetători științifici, iar salariul mediu brut este de 2.300 lei.

"Piața unică europeană ne avan-tajează doar dacă se schimbă legislația românească. Institutele de cercetări ar trebui să fie tratate ca orice societate comercială, să aibă libertatea să facă angajări și să-și stabilească propria politică de sala-rizare, întrucât se autofinanțează. Ar trebui să se afle în subordinea unei singure instituții centrale și să fie evaluate cu un sistem profesionist și transparent" - a declarat Simion Nicolaev.