Cât pierde statul român din afacerea "Daewoo - Mangalia"? (VI)

Ancheta noastră jurnalistică a ajuns la final. Pe parcursul ei ne-am străduit să găsim răspunsurile la numeroasele întrebări ridicate de starea financiară dramatică în care a ajuns compania româno-sud- coreeană Daewoo - Mangalia Heavy Industries, după 18 ani de existență.

Am arătat că explicația pentru angajarea șantierului naval într-o spirală a pierderilor și datoriilor trebuie căutată, în primul rând, în politica dusă de acționari și în sistemul de administrare și management al companiei.

O propunere scandaloasă

Responsabilitatea cea mai mare îi revine acționarului majoritar, Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering (DSME). Compania din Mangalia a urmat drumul pe care acesta i l-a trasat, drum care a dus-o în prăpastia financiară.

O mare parte din vină îi revine statului român. În calitate de partener, de acționar minoritar, nu a determinat DSME să își respecte obligațiile asumate prin contractul de asociere. Dimpotrivă, s-a străduit să transforme funcțiile de reprezentare a intereselor sale în Daewoo - Mangalia în sinecuri.

Cei numiți în consiliul de administrație sau în funcția de vicepreședinte au fost desemnați pe baza algoritmului politic. N-am auzit ca vreunul dintre ei să ia atitudine față de deciziile sud-coreenilor sau să fie tras la răspundere pentru modul în care și-a îndeplinit mandatul.

Din informațiile pe care le deținem a existat o singură tentativă din partea statului român de a pune lucrurile la punct. În luna iulie 2008, reprezentanții acționarului majoritar s-au întâlnit cu conducerea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) pentru a discuta situația gravă a companiei. La masa tratativelor, sud-coreenii au venit cu ideea de a face o infuzie de capital de 100 de milioane de dolari la Daewoo - Mangalia, solicitând ca, în schimb, statul român să cedeze un pachet de 25% de acțiuni și dreptul de proprietate asupra terenului pe care este amplasat șantierul naval. Evident, AVAS a refuzat propunerea, întrucât statul român pierdea fără să primească nimic în schimb. La finalul discuțiilor, sud-coreenii au primit un răgaz de o lună să prezinte un program de redresare a activității societății. "În cazul în care nu vor lua măsurile necesare, instituțiile statului își rezervă dreptul de a acțio-na în consecință" - atenționa AVAS, printr-un comunicat.

Instituția statului român n-a primit nici până în ziua de astăzi planul de redresare solicitat, iar amenințarea ei a rămas vorbă în vânt.

Veniți și cumpărați!

Pe data de 28 iulie 2008, Constantin Horez, directorul general al Șantierului Naval "2 Mai" (acționarul minoritar în numele statului, la Daewoo - Mangalia), declara pentru cotidianul "Cuget Liber": "Noi le-am spus (reprezentanților acționarului majoritar sud-coreean - n.n.) că nu venim cu bani, căci am pus o mândrețe de șantier, iar managementul este al vostru. Veniți și cumpărați! Asta a fost propunerea noastră. Le-am propus să cumpere partea noastră, cu evaluare, așa cum scrie la carte. Contractul de societate prevede că acțiunile trebuie oferite mai întâi partenerului. AVAS le-a mai cerut tot felul de documente și precizări pentru discuție. Iar ei nu s-au pronunțat."

Vânzarea pachetului de 49% din acțiunile companiei și a celor 80 ha de teren pe care se întinde șantierul naval este singura soluție convenabilă pentru statul român, soluție pe care sud-coreenii au ignorat-o.

Cu frica zilei de mâine

Situația critică în care a ajuns Dae-woo - Mangalia îi preocupă nu doar pe cei 2.574 angajați ai companiei, pe cei 5.400 de lucrători ai firmelor sub-contractoare și sub-subcontractoare și pe cele circa 8.000 de familii ale acestora. Îngrijorată este întreaga suflare din municipiul Mangalia, căci viața economico-socială a orașului depinde într-o foarte mare măsură de evoluția șantierului naval.

"Oamenii trăiesc cu frica zilei de mâine, în incertitudine. În fiecare zi sunt întrebat de membrii noștri de sindicat: «Ce credeți, va da faliment șantierul?» Ce răspuns să le dau? Să-i mint că totul va fi bine sau să le spun că, dacă nu se acționează rapid și eficient, vor veni peste noi creditorii să vândă halele, platformele, macaralele și utilajele cu care s-au garantat împrumuturile? Din păcate, redresarea șantierului nu depinde de sindicat. Administrația și mana-gerii sunt cei care trebuie să răspundă la întrebările și neliniștile oamenilor" - a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", Marin Florian, președintele Federației "Navalistul".