"Alo, Sindicatul Liber al Navigatorilor? Am dat de necaz!"

Este de ajuns să stai o oră la sediul Sindicatului Liber al Navigatorilor pentru a te convinge că viața de marinar este un șir de probleme, din care multe nu pot fi rezolvate fără ajutorul solidarității sindicale. 

Iată, tocmai în clipa asta, Adrian Mihălcioiu, președintele SLN și șef al Inspectoratului ITF România, răspunde la un apel telefonic. Un marinar îi povestește necazurile întâmpinate la compania la care muncește. La un alt telefon, Costică Stici, vicepreședintele SLN, discută cu un navigator de pe o navă abandonată într-un port străin. 

În pauza dintre două apeluri telefonice, reușesc să îi pun câteva întrebări lui Adrian Mihălcioiu. Care sunt principalele probleme ale celor ce solicită sprijinul sindicatului? Apelează la ajutor doar membrii SLN sau și nemembrii? Există vreo diferență între problemele ridicate de aceste două categorii de navigatori? 

"Cu siguranță că există diferențe. Din partea membrilor de sindicat am avut mai puține solicitări în ultima vreme, iar printre problemele semnalate, sunt unele cu totul deosebite, cum ar fi discriminarea navigatorilor mai în vârstă. Avem cazul unui ofițer care a muncit foarte mulți ani la o mare companie de navigație. Ajuns la vârsta de 53 de ani, nu i s-a mai reînnoit contractul de îmbarcare. Omul a muncit 7-10 ani pentru respectivul angajator și, acum, când nu mai e tânăr, este refuzat. Faptul este de o mare gravitate, iar pentru drepturile acestui marinar și al altora, sindicatul se va lupta", a declarat liderul SLN. 

Marea majoritate a navigatorilor români care activează în flota mondială au contracte de muncă pe perioadă determinată, foarte puțini fiind cei angajați pe perioadă nedeterminată. Din această cauză, sunt posibile cazurile de discriminare a celor mai vârstnici. La terminarea perioadei de contract, companiile au libertatea să întrerupă colaborarea cu aceștia, fără preaviz. 

"Niciodată nu ne-am amestecat în politicile de personal ale companiilor de navigație cu care avem contract, dar nu putem sta de o parte când se întâmplă lucruri atât de grave. Vom purta discuții cu respectiva companie și, de va fi nevoie, vom acționa împreună cu Federația Internațională a Transportatorilor. Nu știm câte cazuri asemănătoare există la această oră și, de aceea, îi invităm pe toți cei aflați în aceeași situație să ne contacteze. Împreună vom putea să facem ceva pentru a se pune capăt discriminării navigatorilor vârstnici", a afirmat Adrian Mihălcioiu. 

Alte probleme ridicate de navigatorii sindicalizați se referă la contractele individuale. În discuțiile cu ei, liderii SLN le explică prevederile contractului colectiv de muncă la nivel ITF și modul în care trebuie interpretate, în mod corect, clauzele contractelor individuale. 

Pe cine nu ajută ITF? 

"Cele mai multe probleme și solicitări primite de conducerea SLN - care se referă, în special, la neplata salariilor - vin din partea celor ce nu fac parte din organizație. Țin să anunț, cu acest prilej, că ITF nu poate reprezenta navigatorii dintr-o țară în care există un sindicat afiliat la organizația internațională. Ca să fie cât se poate de clar pentru toată lumea, ITF nu intervine în cazul navigatorilor nesindicalizați. 

În alte cazuri, este vorba de nerespectarea clauzelor contractuale, neacordarea compensațiilor pentru accidentele petrecute la bordul navelor, îmbolnăviri sau decesul navigatorilor. Ne sunt semnalate cazuri de contracte de muncă abuzive, de lipsa unor clauze obligatorii din contractele individuale. Spre exemplu, într-un contract era prevăzută următoarea clauză: dacă în urma intervenției unui inspector ITF se constată că navigatorului i se cuvine un salariu mai mare, marinarul se obligă să returneze companiei diferența de salariu câștigată de inspectorul ITF în favoarea lui. Într-un alt caz de clauză abuzivă, contractul prevedea că armatorul îl poate reține pe navigator la bordul navei oricât de mult timp dorește", relatează liderul SLN. 

Zilnic, sunt raportate două - trei cazuri, la sindicat. 

Dacă n-ar exista solidaritatea marinărească… 

Stimați cititori, dacă n-ar fi existat sindicatele naționale și ITF - forme de manifestare a solidarității marinărești -, viața navigatorilor din întreaga lume ar fi extrem de grea. N-ar fi existat convențiile internaționale care impun standarde minime de muncă și viață la bordul navelor, standarde salariale, de asigurări de viață și de accidente, precum și măsuri de protecție în caz de abandon. Bolile și accidentele de muncă ar fi făcut ravagii pe nave. Rechinii din shipping-ul mondial și-ar fi făcut de cap în voie, iar flotele lumii ar fi fost pline de navigatori neplătiți cu lunile și de nave abandonate. 

Dar trebuie amintit faptul că solidaritatea marinărească are costurile ei. Se susține cu muncă, cu acțiune, cu bani din cotizații. 

Este de neînțeles de ce un număr mare de navigatori români refuză să fie parte a solidarității marinărești. Își aduc aminte de ea doar când dau de necaz. Atunci, fără să aibă vreun drept, cer ajutorul SLN. 

Culmea este că, după ce sunt ajutați și se văd cu sacii în căruță, cei mai mulți întorc spatele binefăcătorului. Foarte puțini dintre ei se înscriu în sindicat. 

Nu mi-o luați în nume de rău, stimați cititori, dar eu n-am să pot înțelege de ce nu refuză SLN să-i ajute pe marinarii nesindicalizați!