Interviu cu celebrul folkist constănțean Walter Ghicolescu:

"Tot timpul iau copii să cânte cu mine în concerte"

727

Articole de la același autor

Absolvent al Politehnicii București, dar și al Facultății de Matematică, secția Mate-Informatică, la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași, Walter Ghicolescu este foarte cunoscut constănțenilor iubitori de folk din numeroasele spectacole susținute cu o frecvență respectabilă. Datorită vocii sale cu un timbru special, Walter Ghicolescu face parte din categoria folkiștilor pe care ți-e imposibil să-i treci cu vederea, ajungând cu ușurință la sufletul celor care îi ascultă compozițiile. Are o plăcere deosebită să cânte piese vechi, pe care nu le mai cântă nimeni, și crede că lumea este atât de cuprinzătoare, încât e loc pentru toți. Cel mai probabil luna aceasta va scoate cel de-al doilea album.

Dincolo de catedra de matematică a Școlii cu clase I-VIII "Bogdan Petriceicu Hasdeu", unde este angajat cu jumătate de normă, Walter susține cursuri de chitară cu numeroși copii, în mod organizat și regulat.

- Cum selecționați copiii?

- Majoritatea vin la mine și mă roagă să-i primesc la cursuri după ce au asistat la concertele mele. Îmi cunosc piesele și chiar le fredonează acasă, dar nu este un criteriu de acceptare (râde). După aceea, dintre ei îi selectez pe cei pe care îi simt mai talentați. Majoritatea crede că e destul să ai o chitară și gata ai început. După prima senzație, aceea de durere de degete, pe care trebuie să o treci cu bine, am văzut că mulți renunță. Sau dacă după primele ședințe nu depășesc etapele sisifice, dar nu zadarnice de debut nu mai vin la cursuri. Spre deosebire de școală, aici dacă nu-i văd evoluând mi-e greu s-o iau de la zero iar și iar. Să înveți să cânți la un instrument este foarte bine și pentru spirit. Și dacă și performezi, deja e cu totul altceva.

- Ce studiază împreună cu dvs.?

- În fiecare săptămână mă văd cu ei și sunt din ce în ce mai mulți. Deocamdată învățăm să cântăm la chitară, dar pe parte de folk, pentru că armonia este mai ușoară decât muzica clasică. Studiem armonie, care ne folosește în special la a cânta și acompania. După aceea cine vrea să treacă spre alt gen are la dispoziție o grămadă de cărți.

- Cine sunt cei trei "apostoli"?

- Alinuța este cea mai muncitoare, iar Andrei este cel mai talentat. Diferența de doi ani dintre ei se vede foarte bine în evoluție. Dar dacă el ar munci cât ea ar fi și mai sus. Rareș a făcut la început cu un alt profesor și plângea că nu mai vrea să facă chitară. A venit tatăl lui la mine și m-a rugat să încercăm și am descoperit un copil extrem de entuziast. Caută pe internet piese și mi le aduce să învățăm. Fiecare excelează în ceva și are o parte care-l duce înainte. Pe Andrei când l-am cunoscut l-am pus să-mi recite o fabulă și am râs de la început până la sfârșit. Se vede în el talentul recitativ, pe care l-au putut descoperi și fanii lui de la ultimul spectacol pe care l-am avut împreună.

- Alături de dvs. au șansa afirmării scenice...

- Într-adevăr, majoritatea a urcat alături de mine pe scene și cred că aceasta ar fi diferența specială de ceilalți profesori de chitară. Am avut multe apariții, nu câte mi-aș fi dorit, dar mai multe decât am sperat. Chiar și la București, acolo unde se dă ora exactă. Noi mereu cântăm împreună și cu fiecare dintre ei am avut apariții scenice. Șansa lor este că atunci când lumea vine să mă vadă pe mine iau unul, doi sau chiar pe toți trei să cânte. Pentru ei este o bucurie, dar și pentru mine și, de ce să nu spunem, este un îndemn pentru ei să meargă mai departe. În momentul în care se văd pe scenă, aplaudați de fanii lor, pentru că au deja fani printre prietenii lor, simt cum le crește speranța. Andrei își cântă deja compoziții proprii în spectacol. Rareș are și el o compoziție despre mama cu care a câștigat locul I la un concurs la Năvodari. Mie îmi place foarte mult să cânt cu ei și am încercat să merg și la festivaluri cu ei prin țară, dar toți prietenii mi-au spus că sunt prea mici. Și-atunci le-am răspuns că așa mici cum sunt, fiecare poate să susțină un recital de jumătate de oră cu piese cunoscute în folkul românesc. Eu vreau să-i rodez și să-i arunc în luptă pentru că numai așa, întâlnind și alți copii sau alți tineri din țară, își pot da seama unde se situează și ce trebuie să mai învețe.

- Ați înființat o asociație culturală?

- Da, Asociația Culturală Walter Ghicolescu, pentru că am planuri mari cu acești copii. Vreau să fac o tabără de folk la vară, pentru că am foarte mulți prieteni care-și doresc să cânte chiar și gratis, doar pentru plăcerea de a sta cu acești copii talentați. Dimineața mi-aș dori să organizez cursuri de chitară, iar seara spectacole. 

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.208 secunde