Povestea așezărilor nemțești din Dobrogea. Cogealac, Tariverde și Mihail Kogălniceanu, în timpul războiului

Dacă aveți timp, în week-end-ul ce se apropie vă puteți plimba prin județ, mai ales că acesta ascunde o mulțime de locuri de vis. Puțini sunt cei ce știu că în Cogealac, Tariverde și Mihail Kogălniceanu, dar și la Cobadin, Malcoci și Sarighiol, s-au aflat puternice comunități de germani, care au plecat apoi în țara lor de baștină, începând cu anul 1940.

Aceste comunități de oameni gospodari și-au pus amprenta asupra localităților în care au trăit, formând sate lungi, drepte, așezate de-a lungul străzilor și de o mare regularitate.

Strada mare, îngrijită, delimitată de ziduri albe, aliniate cu băgare de seamă și umbrită de două rânduri de copaci înalți, pe ale cărei părți toate gospodăriile au aceeași lățime și toate casele au aceeași distanță între ele, este o caracteristică pentru coloniile germane din Dobrogea.

"Forma casei și împărțirea ei sunt, în mare parte, aceleași în toate așezările nemțești: o clădire lungă și îngustă, cu un acoperiș ascuțit acoperit fie cu stuf, fie cu țiglă, în care, după camerele bune ce încep de la stradă, se succed în toate încăperile în care se locuiește și se muncește. Vârful frontonului caselor nemțești se termină, cel mai adesea, în două capete de cal cioplite în lemn, așezate cruciș unul peste altul, cu rolul de a apăra casa de demoni și vrăji. Triunghiul din față este, de cele mai multe ori, acoperit cu scânduri și vopsit cu culori vii, pe partea dinspre stradă. Aici este scris numele proprietarului pe o tablă mică sau este pictat direct. Deseori, lângă acesta este scrisă o poezie sau un verset biblic. Pereții exteriori sunt «unși» cu un amestec din pământ și balegă, după uscare fiind văruiți într-un alb imaculat", ne-a declarat directorul Muzeului de Artă Populară din Constanța, Maria Magiru.

Omul de cultură a amintit că germanii au venit în Dobrogea în trei etape (1841-1856, 1873-1883 și 1890-1891), fiind urmași ai celor care au colonizat Imperiul Rus la chemarea Ecaterinei a II-a.

Cauzele acestei migrații către Dobrogea fac referire la pierderea unui privilegiu esențial: scutirea de serviciul militar. Acest aspect a dus la întemeierea de colonii germane în Dobrogea, după ce, în prealabil, erau trimiși emisari din coloniile basarabene, care căutau pământ bun. Ei au întemeiat așezări în partea centrală și sudică a Dobrogei, ocupându-se, în mod special, cu lucratul pământului și creșterea vitelor (mândria țăranului german era să aibă cât mai mulți cai și cât mai frumoși).

Cogealac, cea mai bine organizată colonie germană din Dobrogea

Dintre aceste așezări, Cogealac a fost cea mai întinsă și mai bine organizată colonie germană din Dobrogea. Primii coloniști au venit aici în partea a doua a migrației germane (1872-1883), fiind din părțile Basarabiei.

Directorul Muzeului de Artă Populară din Constanța, Maria Magiru, a mai spus că, pe vremuri, țăranii nemți aveau mână liberă să-și proiecteze satul după bunul plac. În scurt timp, influența determinantă nu a fost tradiția proprie, ci modelul tradițional din stepa rusească. Apoi, Cogealac devine o localitate înfloritoare cu oameni înstăriți. În Piața mare se aflau clădirile cele mai importante: primăria, judecătoria, poșta cu telefon și telegraf, două biserici - una evanghelică și una ortodoxă, magazine, ateliere meșteșugărești.

De aici pornesc străzi frumoase, dintre care strada Toxof, mărginită de ziduri de piatră și umbrită de copaci înalți.

Tot aici se țineau târgurile săptămânale, în fiecare marți, la care participau toate comunele din jur.

Și la Tariverde, coloniștii germani au venit după anul 1873. În 1922, aici existau 122 de case nemțești și 133 de familii însumând 761 de suflete. Datorită bunăstării localnicilor și modului lor de trai, gospodăriile germanilor cu ziduri albe, cu coama casei pictată și cu arcul înalt și masiv al porții se întindeau pe ambele părți ale șoselei late.

În mijlocul așezării se afla biserica pictată (o casă țărănească cu acoperiș de paie, căreia i s-a atașat un turn), care a fost înlocuită cu o biserică nouă, care a fost sfințită pe 14 octombrie 1928. La școala românească, impusă comunității în 1890, predarea se făcea și în limba germană, din 1917 predându-se doar în limba germană.

Localitatea Mihail Kogălniceanu era locuită de tătari

În localitatea Mihail Kogălniceanu, numită la început Karamurat, locuită de tătari și de românii transilvăneni veniți aici prin transhumanță (mocani), germanii au ajuns, pentru prima dată, în 1876. Aici au întemeiat Cartierul Nemțesc.

Au adus cu ei unelte și mașini agricole, au trasat drumuri largi și au încetățenit în partea locului obiceiul de a împrejmui curtea cu gard. Au amenajat trotuare și au plantat flori.

"O grijă deosebită din momentul sosirii lor au acordat-o ridicării unei capele și a două cămăruțe pentru pastor. Pasul următor a fost înălțarea unei clădiri pentru școală. Dacă, la început, primele lor locuințe au fost modeste, cu timpul, germanii din Karamurat și-au ridicat case mari și solide, cu fațade văruite și înșirate, alăturat, pe stânga și dreapta unei străzi late, pietruite. După 1940, odată cu repatrierea în Germania a nemților din Dobrogea, casele lor ajung să fie locuite fie de români, fie de aromâni", a completat directorul Muzeului de Artă Populară din Constanța, Maria Magiru.