Ne pregătim de colindat. Care sunt colindele speciale ale Dobrogei
Articole de la același autor
Misterul de la Hârșova. Masa pe care a mâncat împăratul Traian, o legendă în piatră
20 Octombrie 2018
Grădinița "Azur", la standarde europene. "Noi privim copiii ca pe copiii noștri, cu suflet de mamă"
14 Noiembrie 2018
Radiografia școlii românești. Elevii, epuizați de la prea multe teme
12 Noiembrie 2018
Scandal la Teatrul de Stat. Dana Dumitrescu reacționează: "Sunt calomnii și par a fi frustrări personale"
17 Noiembrie 2018
"Trebuie să arzi ca o torță, nu să pâlpâi precum o lumânare"
22 Octombrie 2018
În fiecare an, în perioada sărbătorilor de iarnă, copiii pleacă la colindat și cum în zilele noastre toți sunt foarte grăbiți, este foarte posibil să vă treziți, curând, cu ei la ușă.
Trebuie să știți, însă, că toate aceste colinde, care vestesc Nașterea lui Iisus Hristos, ocupă un loc special în viața creștinilor, de Crăciun. În anii trecuți, în satul tradițional, ele erau transmise din generație în generație, cu interdicția de a face modificări în textul colindei, orice intervenție de acest fel fiind considerată un mare păcat.
În acest sens, este elocvent răspunsul pe care învățătorul Constantin Măldărescu din comuna constănțeană Oltina îl dădea, în 1896, la Chestionarul lui Nicolae Densușianu: "într-o colindă nu se schimbă niciun cuvânt, iar dacă greșesc, gazda colindată se crede prin aceasta insultată și le face observații, iar uneori chiar îi gonesc".
"Colindatul începe devreme, din Ajun. Dimineața le este rezervată copiilor, care umblau din casă în casă cu «Bună dimineața la Moș Ajun». În schimb, seara, le este dedicată cetelor de feciori, formate încă de la Lăsatul Secului sau de Moș Nicoale, care, după o îndelungată perioadă de repetiții, încep a colinda din seara de Ajun până în zorii primei zile de Crăciun. În satul tradițional, colindele se cântă de obicei afară, la ușă, la fereastră sau în ogradă. Există și excepții de la această regulă. De exemplu, în sudul Dobrogei, colindele de fată mare și cele de mort se cântă a doua zi în casă", a explicat directorul Muzeului de Artă Populară din Constanța, Maria Magiru.
De altfel, în Dobrogea există o varietate mare de colinde: de fată, de tineri căsătoriți, de mort, de străin, de cioban, de pescar etc. De remarcat este faptul că elementul religios nu este foarte pregnant în acest spațiu. Explicația este oferită în volumul "Dobrogea, studiu etnografic. Românii autohtoni", editat de Muzeul de Artă Populară Constanța, în articolul "Cultură spirituală. Obiceiuri. Obiceiul colindatului", semnat de Maria Magiru și Călin Sabin: "Deși Dobrogea a fost primul pământ românesc creștinat, totuși prezența colindelor religioase, inclusiv a elementelor și termenilor de origine creștine în colinde, este mult mai redusă decât în celelalte provincii datorită condițiilor mai puțin prielnice practicii bisericești pe care acest ținut le-a oferit".
Trebuie să știți, însă, că toate aceste colinde, care vestesc Nașterea lui Iisus Hristos, ocupă un loc special în viața creștinilor, de Crăciun. În anii trecuți, în satul tradițional, ele erau transmise din generație în generație, cu interdicția de a face modificări în textul colindei, orice intervenție de acest fel fiind considerată un mare păcat.
În acest sens, este elocvent răspunsul pe care învățătorul Constantin Măldărescu din comuna constănțeană Oltina îl dădea, în 1896, la Chestionarul lui Nicolae Densușianu: "într-o colindă nu se schimbă niciun cuvânt, iar dacă greșesc, gazda colindată se crede prin aceasta insultată și le face observații, iar uneori chiar îi gonesc".
"Colindatul începe devreme, din Ajun. Dimineața le este rezervată copiilor, care umblau din casă în casă cu «Bună dimineața la Moș Ajun». În schimb, seara, le este dedicată cetelor de feciori, formate încă de la Lăsatul Secului sau de Moș Nicoale, care, după o îndelungată perioadă de repetiții, încep a colinda din seara de Ajun până în zorii primei zile de Crăciun. În satul tradițional, colindele se cântă de obicei afară, la ușă, la fereastră sau în ogradă. Există și excepții de la această regulă. De exemplu, în sudul Dobrogei, colindele de fată mare și cele de mort se cântă a doua zi în casă", a explicat directorul Muzeului de Artă Populară din Constanța, Maria Magiru.
De altfel, în Dobrogea există o varietate mare de colinde: de fată, de tineri căsătoriți, de mort, de străin, de cioban, de pescar etc. De remarcat este faptul că elementul religios nu este foarte pregnant în acest spațiu. Explicația este oferită în volumul "Dobrogea, studiu etnografic. Românii autohtoni", editat de Muzeul de Artă Populară Constanța, în articolul "Cultură spirituală. Obiceiuri. Obiceiul colindatului", semnat de Maria Magiru și Călin Sabin: "Deși Dobrogea a fost primul pământ românesc creștinat, totuși prezența colindelor religioase, inclusiv a elementelor și termenilor de origine creștine în colinde, este mult mai redusă decât în celelalte provincii datorită condițiilor mai puțin prielnice practicii bisericești pe care acest ținut le-a oferit".
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Joi, 06 Decembrie 2018
Sâmbătă, 24 Noiembrie 2018
Vineri, 23 Noiembrie 2018
Joi, 22 Noiembrie 2018
Miercuri, 21 Noiembrie 2018
Marţi, 13 Noiembrie 2018
Miercuri, 17 Octombrie 2018
Joi, 11 Octombrie 2018