Muzicianul Mike Godoroja: "Andre Rieu este fast-food de muzică clasică, impecabil organizat ca marketing"

2032
Muzicianul Mike Godoroja:

Articole de la același autor

Mike Gogoroja, cunoscut realizator de emisiuni radio și televiziune de profil blues, jazz și rock, dar și producător muzical a numeroase proiecte muzicale și evenimente media, s-a aflat, zilele trecute, împreună cu trupa sa Blue Spirit, pe scena Timeless Urban Bistrot din Constanța, prilej pentru a-l provoca la un dialog despre fenomenul cultural-muzical actual. 

- Cel mai nominalizat film de la Oscarul de anul acesta, un remake al anilor de glorie ai cinematografiei americane, are ca subiect și pasiunea pentru jazz. L-ați vizionat?
- Da, însă nominalizarea e mai sus decât realizarea lui. Nu este o realizare la nivelul așteptărilor după părerea mea, dar are niște elemente de remake, într-adevăr, din "Singing in the Rain" sau din "American in Paris". E simpatic făcut. Acolo există o foarte interesantă dizertație în subsidiarul filmului, care este un atac la establishmentul cultural american. Care este, iată - surpriză - ca și în România. Cultura a devenit un bun de elită, iar ceea ce înseamnă cultura pop a devenit un fast-food, în sensul că aproape nu mai ai control asupra lui. Cultura pop a anilor 40 care era Glenn Miller si George Gershwin, cultura pop a anilor 50 care erau grupurile de soul, Temptation sau Diana Ross, sau anii 60 în care era Elvis Presley și Chuck Berry sau anii 70 - Donna Summer, Giorgio Moroder s-a întrerupt o dată cu anii 80, când a intrat MTV. Rock-ul s-a transformat în bubble gum, într-o chestie care trebuie consumată repede și imediat după rock a urmat o tendință de diminuare a substanței artistice, prin apariția fenomenului rap. Momentul în care melodicul s-a redus la un discurs verbal, orchestrațiile frumoase s-au redus la elemente ritmice. Practic, în ziua de astăzi, dacă te uiți atent, există un ritm și ceva vorbit cu mici frânturi melodice. Astea sunt piesele să zicem în vogă americane, iar în rest , în toată muzica melodică de azi sunt aproape remake-uri voluntare după ABBA, Donna Summer, Bee Gees și așa mai departe. Toți cântăreții pop de la Ed Sheeran și până la Cold Play cântă muzica beat a anilor 60. Mai bine ca sound, dar stilistic e 1 la 1. Când asculți Cold Play, închizi ochii și auzi formația The Birds sau The Monkeys. Ed Sheeran este un exemplu de folk-pop. Dacă vă aduceți aminte, existau Simon and Garfunkel, exista Joan Baez, John B Sebastian ș.a. Ei se numeau cântăreții folk ai anilor 60-70. Eh, asta se întâmplă în fenomenul... eu cânt cu o chitară și un stadion întreg e în delir. Partea frumoasă este că asistăm la un remake, la o revenire la muzica melodică a anilor 60 și pe partea ailaltă este cea mai rămas din traseul comercial din anii 90, adică un fel de rap soul stupid neinteresant, în general vulgar. 


-Ce se întâmplă în România cu jazz-ul? 
- La noi există o tendință clară de creștere a interesului pentru jazz dar și de supraevaluare a jazz-ului. Sunt foarte multe festivaluri de jazz finanțate de stat. Până acum 10 ani, erau trei-patru, acum sunt peste 30. Mici, mari... Bine, nu toate sunt Gărâna, Sibiu, București, Timișoara care sunt cu bugete foarte mari. Dar faptul că la Alba Iulia, la Miercurea Ciuc, la Tulcea, sunt mici festivaluri de jazz de două-trei zile cu muzicieni din Serbia, din Ungaria, Bulgaria ș.a. arată că banii din cultură încep să fie cheltuiți și pe jazz. Pentru că este forma de post-modernism ca reacție la supraîndestularea cu muzică clasică. Și ce o să vă zic acum poate o să vă surprindă: debușeul comercial al muzicii clasice maxim, impecabil organizat ca marketing, este al olandezului Andre Rieu. Ăsta este fast food-ul de muzică clasică perfect. Acest om câștigă milioane de euro pe an cântând siropuri din muzica clasică și creând fanilor senzația de muzică pop. Când ești pe stadion, nu se mai aude nimic din concertul ăla, se aude ce îți oferă difuzorul. Și ca atare, jazz-ul a început să câștige ușor-ușor teren, iar după el următorul pas o să fie blues. Practic, viitorul va fi peste 10 ani un soi de întrepătrundere. Veți vedea orchestre de muzică clasică cu soliști de jazz, cu chitariști de rock cântând Mozart.
 
- Vă vedeți gustând aceste lucruri? 
- Păi eu sunt primul care militez pentru creativitate. Și sunt anti-conservator. Ceea ce arta mea transmite este o artă de fuziune, de elemente blues, folk, rock, muzică progresivă, etno, folclor românesc. Toate astea așezate într-un balans, într-un echilibru care să poarte semnătura mea. Influențe foarte mari le am, de exemplu, de la Vali Sterian. Deci eu sunt primul care militez pentru nou, pentru drumuri noi, pentru idei noi. Numai gândul că peste 10-15 ani în Ateneu am asculta același repertoriu ca și astăzi mă înfioară. E bine ca ele să fie întrepătrunse cu repertorii noi. 

- E clar că publicul nu va mai fi același, motiv major de a influența și repertoriul. 
- De acord. Și eu cred foarte mult că muzica nu va mai avea granițe în sensul de astăzi, ca genuri, ci va avea granițe în ceea ce privește aspectul de substanță. Adică există două grupuri mari: muzica de consum, care înseamnă muzica de distracție, unde intră manelele, rap music, pop music și al cărei rol este să distreze lumea. Și există o altă categorie, care este muzica de factură artistică și care are alt scop. Acela de a realiza o emoție culturală, diferită de petreceri. Nu spun că una este mai bună decât cealaltă. 
Ca să închei, cea mai bună ilustrare a lipsei de muzică într-un festival care are cel mai mare succes de petrecere este UNTOLD, de la Cluj, unde nu se cântă o notă, ci vin DJ. Mai vine câte unul să bată o tobă... 

- Proiectele dvs. din vara aceasta se leagă și de litoral? 
- Sperăm să avem o săptămână, pe care să o numim "Săptămână de blues în valurile mării", cu invitați de prin toată țara. Locația nu este definitiv stabilită, dar credem că vom veni în zona aceasta dinspre Constanța, nu Vama Veche. 
Iar în toamnă îmi doresc foarte mult să lansăm albumul "Născut în România" la Teatrul de Stat, care este un spectacol cu o montare cvasi-teatrală. Este un album de fuziune de stiluri în jurul genului blues și încerc să transmit un mesaj pe care așteptam demult să-l fac. Și anume, nu mai sunt de acord cu valea plângerii... în România totul este rău, în România nimic nu funcționează. Dar în România m-am născut eu și funcționează treaba. Și s-a născut și mama, și tatăl meu, și fratele meu, suntem oameni onești, care am muncit, am făcut lucruri de calitate, la fel ca și vecinul, și prietenul. Iar dacă adunăm toți oamenii onești din țara asta și punem leprele la o parte, o să constați că cei onești, de bună cuviință, sunt mai mulți. Că păstorii sunt ticăloși, aia e altă treabă. Dar asta nu înseamnă că și eu sunt ticălos. Faptul că ne-am născut într-o conjunctură în care nu am avut beneficiile central-europene... ok. Dar am niște repere la care mă raportez. Mircea Eliade, spre exemplu. De ce să mă raportez la Becali, care nu mă reprezintă. Mă raportez la Nadia Comăneci, nu la ultimul fundaș de la Astra. E viața noastră onestă și curată și avem igienă sufletească și igienă de viață ca atare am toată bucuria să spun că vreau să mă bucur de faptul că trăiesc în România și vreau să vedem partea plină a paharului. Semnalul care s-a întâmplat în toată țara nu a fost numai un semnal politic. A fost și un foarte puternic semnal social. A fost primul Woodstock real al Europei. Care nu a pornit de la polonezi pe care îi ridicăm în slăvi că-s grozavi și au șapte boașe, nu de la francezi care sunt buricul pământului culturii, ci de la români. De ce oare? Pentru că am ajuns la o sublimare a generațiilor. Noi nu am avut niciodată în această perioadă sentimentul de echipă românească. Sigur că a fost argumentul politic cel care a declanșat, dar după aceea a fost cel social, care este o forță mai mare decât cel politic. Adică ticăloșii în momentul acesta sunt foarte precauți. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Miercuri, 20 Aprilie 2016
Stire din Cultură-Educație : Concert "Zdob și Zdub", în Club Doors
Miercuri, 20 Ianuarie 2016
Stire din Cultură-Educație : Trei concerte de forță, la Club Doors
Marţi, 20 Decembrie 2016
Stire din Actual : DOLIU în lumea jazz-ului
Pagina a fost generata in 0.4331 secunde