Lăutari și muzicanți de poveste. Constanța de acum 100 de ani (II)

781

Articole de la același autor

Despre muzicanții vremii și despre localurile în care aceștia evoluau în anul 1900, ne-a povestit arhivistul Constantin Cheramidoglu, din cadrul Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale. Muzica românească, la modă pe atunci, se cânta la urechea clientului, iar constănțenii se adunau la restaurantele și cofetăriile din centrul orașului pentru a se distra.

Ziarul "Marea noastră" publica, în vara anului 1931, articolul intitulat "Muzicanții noștri". Autorul atrăgea atenția asupra compozitorului Gogu Botea, unul dintre cei mai valoroși instrumentiști: "Nu sunt prea mulți, dar pe drept cuvânt sunt apreciați. Nu-i apreciem numai noi, constănțenii, liberi să ne fie drag ce-i al nostru, dar ni-i apreciază toți acei ce ni-i cunosc și mor cucoanele după ariile lui Moscopol, de un parezamplu. Dar, dacă avem muzicanți apreciați, apoi în schimb compozitori n-avem. Și poate că tocmai de aceea simpaticul virtuos pianist constănțean Gogu Botea e în același timp și unul dintre primii compozitori români care au făcut faimă peste oceane chiar, cu tango-urile lui în special, cântate în toate limbile, în toate cabaretele și varieteurile din Paris, Berlin, Londra, New York, Moscova, Melbourne și unde nu? Acesta este pianistul Gogu Botea, care rămâne însă, artistul despre care nu s-a scris nimic aproape până la cro-nica de față. Și omul acesta a muncit și a meritat".

Este compozitorul care a primit mulțumiri din partea Casei regale, cu ocazia nunții "Domniței noastre dulcei". Spicuim din arhivele vremii: "Compozitorul G. Botea i-a închinat lucrarea «Flori de lămâiță» ca pentru veci să-i amintească pe meleaguri noi, de plaiurile dragi din patria românilor. Drept recompensă, din partea casei M.S. Reginei Maria, Gogu Botea a primit următoarele rânduri: Domnule, A.S.R. Principesa Ileana a primit compoziția dv. «Flori de lămâiță» și mă însărcinează a vă mulțumi pentru frumoasa amintire. Primiți vă rog d-le salutările mele distinse. Adela Cantemir, Sinaia 20 iulie 1931".

Sindicatul muzicanților dobrogeni

Documentele de arhivă ne relatează despre viața lăutarilor, care nu era chiar așa ușoară. În urmă cu un secol, cei care făceau parte din această categorie profesională căutau să se înscrie în diverse asociații, care să le reprezinte interesele sau să le ofere ajutor acelora dintre ei care nu mai puteau munci. În anul 1926, la malul mării, s-a înființat Sindicatul muzicanților dobrogeni cu denumirea "Sf. Ioan Botezătorul". Șapte ani mai târziu, acest sindicat adera la Sindicatul Artiștilor Instrumentiști din România, din Capitală.

Arhivistul Constantin Cheramidoglu, din cadrul Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale, povestește că scopul societății era, potrivit statutului, de a aduna bani "prin cotizațiuni și donațiuni provenite de la nunți, baluri, localuri și diferite angajamente fonduri care vor forma fondul societății sub titlul de fond filantropic".

Din păcate, relația cu sindicatul de la București se deteriorează, din cauză că artiștii de la Constanța trebuia să dea centrului aproape 80% din venituri, bani de care dispunea după bunul plac.

Este momentul în care organizația de la Constanța se rupe de cea de la București. V. Cercel, M. Bibescu, M. Carabulea sunt doar câțiva dintre artiștii care apăreau în ziarele vremii ca lideri ai organizației de la Constanța.

v v v

Într-o ediție viitoare a ziarului "Cuget Liber" vom reveni cu povești adunate de la lăutarii contemporani. 

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Vineri, 23 Octombrie 2015
Stire din Cultură-Educație : Sesiune națională la Muzeul Marinei
Pagina a fost generata in 0.4722 secunde