Cine-i apără pe profesori de sindicatele din educație

Pentru că învățământul în România a ajuns batjocura și "gluma" favorită a politicienilor, n-aș fi amintit că pe 5 octombrie se sărbătorește Ziua Mondială a Educației. Din respect pentru cei care încă mai slujesc misiunii de apostol și care se împuținează vizibil dintr-o profundă dezamăgire.

Dar faptul că o federație sindicală a educației a avut îndrăzneală să comită un nou "Apel la Educație" așa, de amorul artei, m-a revoltat maxim. "Cadrele didactice sunt nemotivate, elevii văd școala ca o corvoadă, iar societatea, în general, consideră sistemul educațional ca fiind neperformant și nealiniat la cerințele actuale" este unul dintre paragrafele jenantului apel. Nimic mai adevărat, o știe tot poporul, o simt sutele de mii de profesori și părinți. Așa, și? Sindicalistul a semnat apelul, l-a dat spre știință redacțiilor, a închis calculatorul și a plecat la întâlnirea cu politicieni pentru a sărbători ziua mondială.

În urmă cu ceva timp am participat la o întâlnire cu alți sindicaliști din învățământ care veniseră la Eforie pentru un simpozion despre sănătatea la locul de muncă a profesorilor. Am întrebat și eu, din același respect pentru dascăli, ce beneficii au profesorii de pe urma acestui simpozion și mi s-a spus că este un semnal la adresa autorităților care trebuie să asigure securitatea în școli pentru cadre didactice și elevi. Oare nu le-o fi rușine acestor sindicaliști de carton să mai și cheme ziariștii să se împăuneze cu astfel de inițiative? Cât de lipsit de respect față de colegii de breaslă trebuie să fii să susții că era necesar acest simpozion, la care au participat și invitați din străinătate? Mi-a fost rușine la vremea respectivă să scriu despre acest așa-zis eveniment din același respect pentru dascăli.

Ca și cum toate problemele s-ar fi rezolvat, iar aceasta era imperios necesar. Sindicaliștii chiar nu văd că au ajuns UNII profesori să accepte mită și să ajungă în posturile cele mai jenante, cercetați penal, din cauza salariilor de mizerie?

Iar vin și mă întreb, tot timpul retoric, evident: în ce fel își mai justifică existența ca federații, atâta timp cât activitatea lor este pur declarativă și penibilă, pe deasupra, iar pentru aceasta mai încasează și sume importante de bani.