Fost director al Institutului de Matematică al Academiei Române, încă profesor de cercetare, prof. univ. dr. Vasile Brînzănescu a absolvit Liceul "Mircea cel Bătrân" în anul 1963 și este unul dintre foștii elevi cu care această instituție se mândrește. Este Doctor Honoris Causa al Universității "Ovidius", la propunerea Facultății de Matematică.
- În discursul dvs., ați vorbit despre foste și actuale generații. Cum se văd absolvenții din perspectiva cercetătorului matematician?
- Poate greșesc, poate nu, deși mulți dintre ei știu ce vor face în viață, ca generație întreagă eu o găsesc dezorientată. În afară de asta, nu sunt convins că cei care știu ce-și aleg să facă în viață chiar au ales ce este mai bine. Sigur, există foarte multe posibilități pentru ei acum, dar, după părerea mea, prea mulți tineri talentați într-un domeniu îl părăsesc, pentru a câștiga mult mai bine decât dacă ar fi rămas. Aceste schimbări de alegeri nu reprezintă un lucru bun nici pentru ei. Nu sunt convins că dacă lucrează într-o firmă mare, cu un câștig mai mare, vor fi mai fericiți, mai împliniți și le va face plăcere munca de peste 45 de ani pe care o au de făcut. E foarte adevărat că viața are o componentă importantă în cea bănească, dar, realmente, cred că unii ar trebui să aleagă altfel.
- Dvs. vorbiți de loialitate, un termen devenit abstract. Nu credeți că banul a ajuns să subjuge?
- Studenții matematicieni pe care îi cunosc, în mare parte, și am predat și la inginerie și calculatoare, nu aleg să facă lucruri interesante. Ca să vă dau un exemplu, un absolvent foarte bun de informatică, excepțional, să facă jocuri pe calculator mi se pare un lucru derizoriu, chiar dacă el câștigă bani foarte mulți. Cu certitudine, câștigă mai mult decât dacă ar lucra ca profesor universitar, dar sunt sigur că satisfacțiile nu pot să fie aceleași. Mai bine ar fi, poate, să lucreze la o firmă mare, dar într-un laborator de cercetare, la probleme foarte serioase.
- Nu cumva acce-sul tinerilor în la-boratoarele de cer-cetare a devenit anevoios?
- Din păcate, în România acestea nu există. Unii au ales să plece afară și alții îi condamnă că pleacă din țară. Dar dacă nu au ales să o facă pentru bani, ci ca să-și facă meseria - pentru că au talent și aplicație - să lucreze într-un laborator de cercetare din străinătate, bine au făcut! Multă lume crede că cei mai buni studenți pleacă afară pentru bani. Greșit! Toți cei pe care îi cunosc eu au plecat afară să se împlinească profesional. Banul vine după aceea.
- În aceste condiții, avem vreo șansă la întoarcerea la valori?
- În alt fel s-ar putea, dar ar trebui create bazele politico-administrative pentru investiții mari în România, chiar și de către companii străine, nu contează. Important e dacă s-ar face investiții care să aibă nevoie și de un laborator, un centru de cercetare, așa încât cei mai talentați oameni din fiecare generație să poată lucra în asemenea locuri. Fără investiții foarte mari, nu se va putea. Nici măcar salariile mult mai bune, dacă s-ar dubla-tripla ar atrage o parte, dar nu pe toți. Profesional, foarte mulți din cei mai buni se împlinesc în altă parte.
- Mai există dascăli care să insufle această cultură profesională versus bani?
- Dascăli există, dar nu e bine că toți elevii și studenții sunt cu telefoanele după ei și urmăresc mai degrabă altceva, inclusiv în timpul orelor. Diversificarea interesului elevilor, la care nu am un răspuns nici eu, este de fapt cel mai rău lucru care se întâmplă în școala de acum. Ei au interese diverse și nu știu să aleagă ce este esențial. De exemplu, să fie atenți când li se predă ceva nou, indiferent ce materie ar fi aceea. Doar așa pot afla ceva nou, nu de pe internet, unde postează lucruri ciuntite prea mulți oameni care nu se pricep. E de-a dreptul caraghios. Eu sunt matematician profesionist și nu m-am folosit de Wikipedia decât o dată sau de două ori și atunci am fost foarte nemulțumit. Ce găsești pe internet este infor-mație foarte multă, complet neselectată și uneori chiar greșită, când mă refer la partea științifică.
Mă amuz întotdeauna când citesc știri despre cercetări formidabile, de ultim nivel, în fizica modernă, și când văd cum sunt redate în ziare sau pe internet mă apucă râsul. Profesorul are un rol extraordinar, dar elevul nu mai înțelege acest lucru. Mi se mai întâmpla și mie să fac anumite lucruri în timpul orelor, în general probleme de matematică, dar - atenție! - niciodată la predare. Făceam asta numai când îi asculta pe alții, pentru că nu mă interesa ce răspundeau colegii. Și atunci, ca să nu pierd timpul, rezolvam două-trei probleme de matematică. Iar la predare eram atent și asta m-a scutit de învățat acasă. Făceam și sport, și matematică, și fizică, și se puteau toate, dar știam ce vreau.